Tradiții de sfântul cel iute de picior,

Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în 12 decembrie pe Sfântul Spiridon, singurul sfânt care călătoreşte şi acum, la sute de ani de la trecerea la cele veşnice, părăsindu-şi racla, pentru a veni de grabă în ajutorul oamenilor care-l cheamă în ajutor prin rugăciuni de evlavie şi dragoste. Renumele său de făcător de minuni şi mai ales, vindecător, a făcut ca multe spitale şi aşezăminte de ocrotire a bătrânilor să poarte acest nume, un exemplu fiind Spitalul „Sf. Spiridon” din Iaşi. În 12 decembrie este dezlegare la peşte, dacă nu pică miercurea sau vinerea.

Sf. Spiridon s-a născut în Insula Cipru, în a doua jumătate a secolului al II­I-lea d.Hr., fiind păstor. El s-a căsătorit şi ducea o viaţă de simplitate pastorală, în profundă trăire a învăţăturii creştine. Istoricii bisericeşti consemnează faptul că a avut o fiică, Irina, care a ales să ducă o viaţă de castitate, în post şi rugăciune. Se spune că Sf. Spiridon ţinea în întregime Postul Mare, împreună cu familia, uneori ajunând zile întregi. A fost ales episcop al Trimitundei, datorită sfinţeniei vieţii sale şi traiului modest. După rânduirea lui în funcţia de episcop al Trimitundei, Spiridon şi-a închinat viaţa ajutorării săracilor şi bolnavilor, devenind şi păstorul lor spiritual. Pentru minunile săvârşite în timpul prigoanei asupra creştinilor, a fost numit de cei din vremea sa „făcătorul de minuni”. Printre aceste fapte este amintită întâmplarea cu nişte hoţi intraţi să îl jefuiască, care nu au reuşit să-şi ducă la îndeplinire fărădelegea, opriţi parcă de o mână nevăzută. După care Sf. Spiridon i-a poftit în casă, le-a dat câte o oaie şi se spune că le-ar fi dat orice i-ar fi cerut aceştia.

A demonstrat existența Sfintei Treimi

Participant la primul Sinod de la Niceea (325), Sfântul Spiridon a condamnat, ca şi Sf. Nicolae – cu care a legat de atunci o prietenie exemplară – pledoaria ereticului Arie, care susţinea că Iisus Hristos nu este fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale, şi nega existenţa Trinităţii. Cu acest prilej, el a uimit asistenţa prin modul în care a demonstrat unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi:a luat în mână o cărămidă, a făcut deasupra ei semnul crucii, spunând: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin”. Strângând-o în mână, cărămida s-a descompus în cele trei elemente componente: în foc (a cărui flacără s-a înălţat în sus), în apă, care s-a scurs pe podea şi în pământ, care a rămas în palma sfântului. Spiridon a demonstrat că, aşa cum cele trei elemente componente din care este alcătuită cărămida pot exista într-unul, la fel şi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt pot fi Trei şi Unul în acelaşi timp. Astfel, a demonstrat Sfântul Spiridon existenţa Sfintei Treimi.

Martir pentru Hristos

Pentru credinţa în Hristos, în timpul împăratului roman Maximian, Spiridon a fost arestat, schingiuit şi exilat, fiind obligat să muncească într-o salină, multă vreme. În timpul persecuţiilor din vremea împăratului Maximilian, a avut curajul să îşi mărturisească credinţa în Hristos, fiind întemniţat şi supus la chinuri grele. A fost eliberat în 313 de împăratul Constantin cel Mare, ca urmare a Edictului de la Mediolan (Milan), emis în acel an. A trecut la cele veşnice la vârsta de 78 de ani, în anul 348. Sfântul a fost îngropat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda. După moarte, sfântul a continuat să facă minuni, trupul său fiind dăruit de Dumnezeu cu harul neputrezirii. În timp, pentru a fi ocrotite, moaştele sale au fost mutate de ciprioţi în Serbia, apoi în insula Corfu din Grecia, unde se odihnesc şi astăzi.
Trimitunda (astăzi Tremetousia, în greacă; Erdemli, în turcă) este un sat situat în prezent în jumătatea turcă a insulei Cipru. În tradiţia locală se spune că Sfântul Spiridon umblă pe mare să salveze vieţile celor care sunt în primejdie în timpul furtunilor- marinari sau pescari. Oricine-l cheamă în ajutor – bolnavi, călători, persoane persecutate -, Sfântul Spiridon vine în ajutorul lor.

Racla se deschide doar când vrea sfântul

Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor, catolici prin credinţa lor, aceştia au vrut să-i mulţumească Sfântului pentru ajutorul dăruit şi i-au schimbat hainele modeste, cu alte veşminte cusute cu fire de aur; Sfântului nu i-au plăcut acele veşminte scumpe; de aceea, peste noapte, el s-a îmbrăcat cu hainele sale arhiereşti, iar cele scumpe au fost găsite lângă raclă. Cei care au avut şansa să ajungă la Corfu spun că racla nu se deschide la cererea vizitatorilor, ci doar atunci când Sfântul Spiridon socoteşte că cei prezenţi sunt vrednici să atingă sfintele sale moaşte. Ei pot vedea urme de alge pe papucii Sfântului. Părinţii slujitori şi credincioşii din preajma raclei unde se odihnesc Sfintele sale Moaşte au observat că, periodic, Sfântul Spiridon pleacă din raclă în lume, acolo unde este chemat prin rugăciune fierbinte de oamenii necăjiţi. Când Sfântul revine în raclă, moaştele sunt calde şi prăfuite, spun martorii oculari. Pentru aceste minuni, în ziua de prăznuire a Sfântului călător, pe 12 decembrie, în Catedrala unde sunt adăpostite moaştele sale, preoţii împlinesc ritualul schimbării hainelor prăfuite şi încălţămintei tocite.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În timpul secetei, prin rugăciune, Sfântul a adus ploaia; şi tot prin rugăciune a oprit puhoaiele când acestea au inundat recoltele din Corfu. Când negustorii de grâne din Corfu păstrau grâul în hambare, iar populaţia murea de foame, Sfântul Spiridon le-a dărâmat hambarele. El i-a scăpat de foamete, aducându-le din afara cetăţii mai multe vapoare încărcate cu grâne. Sfântul l-a vindecat de o boală incurabilă pe Constanţie, fiul împăratului Constantin cel Mare. Sfântul Spiridon vine la patul bolnavilor care-i cer ajutorul, rugându-l cu credinţă să-i vindece. De la sărbătoarea Sfântului Spiridon, ziua începe să crească. Sfântul Spiridon este patronul cizmarilor, cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie bună, fără excese bahice.
Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi gospodinele nu face curăţenie; în mediul rural nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă; în această zi şi animalelor de tracţiune li se dă să mănânce fânul din mână.
Cele mai multe minuni de vindecare se petrec în bisericile şi în spitalele care poartă hramul Sfântului Spiridon.
În ziua praznicului, bătrânii amintesc tinerilor cât de importantă este această sărbătoare pentru fiecare credincios; ei se roagă şi-i cer Sfântului ca din gospodăria respectivă Sfântul Spiridon să alunge boala şi să nu se nască monştri: copii cu malformaţii, vite cu două capete etc.