Superstiții numeroase la prima mare sărbătoare din noul an bisericesc

Creştinii din toate Bisericile Apostolice prăznuiesc în fiecare an la 8 septembrie Naşterea Sfintei Fecioare Maria (Maica Domnului). În Biserica Ortodoxă, aceasta este, calendaristic, prima din cele patru mari sărbători mariologice (fiind urmată de intrarea Maicii Domnului în Biserică – 21 noiembrie, Buna Vestire – 25 martie, Adormirea Maicii Domnului – 15 august) şi primul mare praznic din anul bisericesc ortodox, care a început la 1 septembrie.
Naşterea Sf. Fecioare Maria, atunci când părinţii săi, Sfinţii Ioachim şi Ana, aveau o vârstă înaintată, a fost rezultatul stăruinţei lor în rugăciune şi nădejde către Dumnezeu. În Vechiul Testament, familia fără copii era socotită blestemată. Aşa se considerau şi Ioachim şi Ana, de lângă cetatea Nazaret. Ei nu şi-au pierdut încrederea în Dumnezeu şi au continuat să se roage Lui să le dea şi lor un copil. Domnul a văzut credinţa lor şi le-a dăruit o fetiţă, căreia i-au pus numele Miriam (Maria). Numele Maria înseamnă alinare, împlinire şi făgăduinţă. Naşterea la Nazaret a Sf. Fecioare anticipează Naşterea lui Hristos şi reprezintă începutul operei de mântuire a omenirii, pentru toţi cei care o slăvesc pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Pe când sfinţii ceilalţi sunt, de obicei, pomeniţi sau sărbătoriţi o singură dată pe an, în ziua trecerii lor la cele veşnice, Sfânta Fecioara Maria este sărbătorită în chip special de mai multe ori în cursul anului liturgic, fiind venerată în cultul ortodox drept cea „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare, decât serafimii”. Cinstirea ei este inaugurată de Sf. Arhanghel Gavriil, cel care îi aduce vestea că Îl va naşte pe Mesia, şi cu aceleaşi cuvinte de binecuvântare a celei care va fi Maica Domnului o întâmpină Elisabeta, mama Sf. Ioan Botezătorul: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1.28). Prima cinstire în cultul public a Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu a reprezentat-o instituirea de sărbători mari, praznice care comemorează nu numai Adormirea sa (trecerea, mutarea la cele veşnice), dar şi alte momente importante din cursul vieţii sale, precum şi unele minuni săvârşite prin puterea ei, chiar şi după mutarea din viaţa aceasta.

„O trecut Sântă Măria, leapădă şi pălăria”

Sărbătoarea Maicii Domnului din 8 septembrie este numită în popor Sântă Mărie Mică şi este momentul în care, tradiţional, femeile care poartă acest frumos nume fac petreceri de onomastică, mai mult acum decât în 15 august, când este o sărbătoare la fel de mare, dar de întristare. În calendarul popular, Sântă Măria Mică este hotar astronomic între vară şi iarnă (deşi acest lucru se potriveşte după calendarul pe stil vechi, cu 13 zile decalaj, astfel că Sântă Măria Mică pică în 21 septembrie, în preajma echinocțiului de toamnă), marcat de închiderea pământului pentru reptile şi insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre ţările calde, de târgurile şi iarmaroacele unde se vindeau şi se cumpărau produse specifice sezonului. În cultura populară există tot felul de superstiţii legate de această zi, în funcţie de zonă. Se spune că nu e voie să se aprindă focul în casă în preajma acestei sărbători, oricât ar fi de frig, fiindcă aduce ghinion şi boală. În această zi, femeile care nu pot avea copii trebuie să se roage pentru dezlegarea pântecelor şi se spune că vor primi pruncul dorit. Şi pentru că Fecioara Maria este protectoarea tuturor mamelor, femeile însărcinate se pot ruga pentru o naştere uşoară şi un copil sănătos. Se mai spune că în fiecare casă trebuie să fie câte o candelă aprinsă pentru alungarea spiritelor rele şi pentru preamărirea Naşterii Fecioarei Maria. Pe 8 septembrie, bărbaţii nu au voie să meşterească sau să facă treabă prin gospodărie, iar femeile nu au voie să coasă şi să spele rufe pentru a nu atrage răul asupra lor şi a familiilor lor. Ziua de dinaintea sărbătorii şi ziua de după aduc ghinion celor care lucrează – bărbaţii se vor lovi, iar femeilor li se va arde mâncarea. De asemenea, se mai spune că aceia care nu şi-au adunat plante medicinale nu trebuie să mai facă acest lucru, pentru că acestea îşi pierd puterea tămăduitoare dacă sunt culese după Sfânta Maria Mică. De Sfânta Maria Mică se împart struguri şi prune de sufletul morţilor, pentru ca acestora să li se ierte păcatele şi să primească şi ei din roadele toamnei pe lumea cealaltă. Se spune în popor că, începând cu această zi, nu se mai poartă pălărie, fiindcă vine cu adevărat vremea rea. De unde şi cunoscuta vorbă: „O trecut Sântă Măria, leapădă şi pălăria”.

Citiți și:

BRAȘOV. Peste 62.000 de Marii sărbătorite astăzi