Sfânta Muceniţă Varvara este mare ajutătoare a creştinilor

Se spune că Varvara îi apără pe copii de pojar şi nu întâmplător această zi mai este numită şi „cea de-a doua zi a Bubatului”. Superstiţiile spun că cine munceşte, spală, toarce sau mănâncă fasole pe 4 decembrie riscă să fie umplut de bube sau chiar să îi moară copiii, dar este greu de crezut că o muceniţă ca Sf. Varvara ar putea avea legătură cu aşa ceva.

Despre Sfânta Muceniţă Varvara se spune că este una dintre cele 14 ajutătoare ale creştinilor. Ziua de 4 decembrie în care este prăznuită este respectată cu sfinţenie de credincioşi. Sfânta este foarte populară şi datorită faptului că este protectoarea tunarilor, inginerilor militari, minerilor şi tuturor celor ce lucrează cu explozibil, legătura fiind un fulger care l-a ucis pe tatăl ei după ce acesta a omorât-o pentru că era creştină, se arată în scrierile teologice. Sfânta Varvara este şi ocrotitoarea matematicienilor. O versiune franceză a vieţii sale vorbeşte despre 13 minuni pe care le-a săvârşit oamenilor care au primit Taina Sfântului Maslu, ajutându-i să se pocăiască sincer. În credinţa populară se crede că Sfânta Varvara este şi protectoarea copiilor, pe care îi apără de boli, în special de pojar, dacă ziua sa este cinstită cum se cuvine. În folclorul bulgar, Sfânta Varvara este sora Sfântului Sava, care este cinstit a doua zi, pe 5 decembrie şi a Sfântului Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie. Sfinţii Varvara şi Sava ar pregăti aşadar ziua fratelui lor, Sfântul Nicolae. Un proverb bulgar spune că Sfânta Varvara găteşte mâncare, Sfântul Sava coace pâine, iar Sfântul Nicolae îi serveşte pe oameni cu bunătăţi.

Sechestrată într-un turn de tatăl păgân

Sfânta Varvara a trăit în timpul împăratului Maximian (284-305), la Heliopolis, fiind fiica unui om foarte bogat, pe nume Dioscor, care era închinător la idoli. Din cauza frumuseţii sale trupeşti, spun scrierile bisericeşti, este închisă într-un turn, de tatăl său, Dioscor. Acest tată păgân consideră că poporul nu este vrednic să vadă frumuseţea fiicei sale. Înzestrată cu o sensibilitate aparte, Sfânta Varvara își punea mereu întrebări despre identitatea Creatorului acestei lumi, pe care o vedea prea desăvârșită ca să poată fi zidită de idolii la care se închina tatăl ei, din cauza faptului că ei înșiși erau zidiți de mână omenească. Varvara le vesteşte păzitoarelor ei adevărul despre zei: „Zeii pe care îi cinsteşte tatăl meu sunt făcuţi de mâini omeneşti. Pe cei de aur şi de argint i-au făcut zlătarul (argintarul) şi pe cei de piatră i-a făcut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul. Deci, cum acei zei făcuţi au putut zidi această luminată înălţime cerească şi o frumuseţe ca aceasta pământească, neputand ei singuri nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mâinile?”. Când a venit vremea măritișului ei, aceasta a refuzat vehement să se căsătorească cu oricine, fiind hotărâtă să rămână fecioară, ba chiar l-a amenințat pe tatăl ei că își va lua viața dacă va mai insista să o logodească. Crezând că această situație s-a creat din cauza închiderii ei în turn, Dioscor a lăsat-o să iasă și să-și aleagă singură prietenii. În scurt timp, Varvara s-a împrietenit cu alte fete, care erau creștine și au învățat-o despre Dumnezeu, Sfânta Treime și despre Cuvântul Lui Dumnezeu. Fecioara s-a botezat și a început să petreacă în post, rugăciune și cugetare neîncetată la Dumnezeu.

Chipul Sfintei Tremi

Din Sinaxar aflăm că într-una din zil tatăl sau a poruncit ca la o baie din palatul său să se facă două ferestre. Sfânta Varvara i-a rugat pe lucrători să facă trei, în numele Sfintei Treimi. Pe unul dintre zidurile băii, ea a făcut cu degetul semnul crucii, iar crucea s-a întipărit adânc în marmură, de parcă ar fi fost făcută cu un instrument de fier. La fel, urmele pașilor săi s-au întipărit pe treptele băii. Mai târziu, apa acelei băi a căpătat o mare putere vindecătoare. Sfântul Simeon Metafrastul avea s-o asemuiască cu râul Iordanului, locul Botezului Domnului și cu scăldătoarea Siloamului, datorită numărul mare al minunilor care s-au produs, ulterior, acolo. În momentul în care a fost nevoită să-i răspundă tatălui de ce a poruncit lucrătorilor să se facă trei ferestre a mărturisit: „Mai bine este să fie trei decât două, căci tu, părintele meu, ai poruncit să se facă două ferestre în chipul precum mi se pare – a doi luminători cereşti, al soarelui şi al lunii, ca să lumineze baia, iar eu am poruncit ca să se facă şi a treia în chipul luminii celei întreite, pentru că trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse şi celei neînserate, care luminează pe tot omul ce vine în lume”.

Ucisă cu sabia de propriul părinte, după ce a fost torturată înfiorător

Varvara l-a îndemnat să creadă în Dumnezeu și să renunțe la închinarea la idoli. Dioscor s-a înfuriat și a încercat să o taie cu sabia, ea însă, fugind, s-a ascuns în crăpătura unui deal într-o peșteră aflată de cealaltă parte a dealulu icare s-a deschis ca să o primească, închizându-se în fața tatălui ei. După o lungă căutare zadarnică, Dioscor a întâlnit pe deal doi păstori. Unul din ei i-a arătat atunci locul unde se ascundea fiica sa. Găsind-o, Dioscor, plin de mânie, a bătut-o îngrozitor, apoi a închis-o într-o casă mică și întunecoasă, încuind ușile și astupând ferestrele. A lăsat-o acolo, sub pază, lăsând-o să sufere de foame și de sete. S-a dus apoi și a predat-o prefectului cetății, Marțian, pentru că era creștină.
Atunci a început mucenicia Sfintei Varvara. Mântuitorul însuși i s-a arătat atunci în temniţă, îndemnând-o cu blândețe să rabde mai departe încercările, după ce i-a vindecat toate rănile primite de la păgâni. Văzând puterea dumnezeiască care o ajută pe sfântă muceniță să rabde cu bucurie acele torturi, sfintei i s-a alăturat o femeie pe nume Iuliana, tot din Heliopolis, care, mărturisind că este și ea creștină, a fost mucenicită împreună cu Varvara. Văzând însă că sfintele nu vroiau nicidecum să renunțe la a-L iubi pe Hristos, prefectul a poruncit să li se taie capul. Însuși Dioscor a fost cel care i-a tăiat capul Sfintei Varvara, însă, la scurt timp, atât Marțian cât și Dioscor au murit, fiind loviți de trăsnet, astfel încât nici cenușa lor nu s-a mai găsit.
Sfânta Varvara sau Barbara este o sfântă foarte iubită, în rândul credincioșilor, convinşi că „toți cei care o vor cinsti vor fi păziți de moarte năpraznică și nu vor părăsi viața aceasta fără să fi primit Sfintele Taine”.