Sf. Proroc Ioan Botezătorul, „cel mai mare dintre sfinți”

Imediat după praznicul împărătesc al Botezului Domnului, Biserica Ortodoxă sărbătorește Soborul Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, cel mai mare dintre profeți, glasul care striga în pustie „Gătiți calea Domnului!”. Despre Sf. Ioan scriu toți cei patru evangheliști. Nașterea lui s-a aflat în strânsă legătură cu nașterea Mântuitorului Hristos și a fost deopotrivă un eveniment miraculos, anticipat tot de Arhanghelul Gavriil. Sfântul Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului a primit de la însuși Hristos mărturia că el era „cel mai mare dintre toți oamenii născuți din femeie” și cel dintâi între Proroci, care stă la granița dintre cer și pământ și unește Vechiul și Noul Testament.

Arhanghelul Gavriil se coboară din nou oamenilor ca să le arate ce trebuie să creadă despre fiul lui Zaharia și al Elisabetei: „Va fi mare înaintea Domnului”. Dumnezeu Însuși, prin gura profetului Maleahi, îl recomandă pe Sf. Ioan ca sol, ca martor, ca vestitor, când zice: „Iată, eu trimit pe Îngerul Meu care va găti calea înaintea feței Mele”. Întâmplările minunate din viața celui numit Înaintemergătorul Mântuitorului încep încă înainte de aducerea lui pe lume. Pe lângă vestirea nașterii sale de către înger, o femeie stearpă, Elisabeta, îi dă viață, tatăl său, preotul Zaharia, prorocește, iar pruncul se umple de Duhul Sfânt. Pe când încă se afla în pântecele maicii sale, el a tresărit de bucurie în preajma lui Mesia, pe Care Îl purta în ea Prea Sfântă Maica Domnului, venită în vizită la verișoara ei, Elisabeta. La maturitate, Sf. Ioan, „de care lumea nu era vrednică”, s-a retras în pustiu, acoperit cu o haină din păr de cămilă și încins cu o curea de piele (aceasta semnificând stăpânirea tuturor pornirilor trupești). Regăsind, ca un nou Adam, starea de armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai lui Dumnezeu, el se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică și își ținea în contemplare mintea netulburată de grijile acestei lumi. În jurul anului 27 după Hristos, Sf. Ioan și-­a început misiunea de propovăduire și botezare la râul Iordan, atrăgând mulți discipoli prin austeritatea vieții lui, stilul predicației, radicalitatea și profunzimea mesajului. Pentru că poporul se întreba dacă nu cumva era el Mântuitorul așteptat de atâtea generații, Ioan le spune: „Eu vă botez cu apă, dar vine altul mai mare decât mine, El vă va boteza cu foc și cu Duh Sfânt”. Apogeul misiunii sale l-a constituit momentul în care Însuși Iisus a venit la Iordan spre a fi botezat de el, ceea ce a însemnat recunoașterea prin Botez și Teofanie (Revelarea Sfintei Treimi) a mesianității Mântuitorului, a calității Sale de autentic restaurator al întregii naturi umane.

Sărbătorit de mai multe ori într-un an

Biserica, atât în Răsărit, cât și în Apus, i-a consacrat câteva sărbători importante: Soborul Sf. Ioan Botezătorul (7 ianuarie), Nașterea lui Ioan Botezătorul (24 iunie) și Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august), la care se adaugă alte trei sărbători, în calendarul ortodox. Anual, la data de 24 iunie, se celebrează în lumea creștină nașterea lui Ioan Botezătorul, o mare excepție făcută acestuia, întrucât sfinții și martirii sunt comemorați în ziua morții lor, considerată a fi ziua nașterii lor pentru Împărăția Cerurilor. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul este considerat cel mai mare dintre sfinți.