Schimbarea la Faţă, minunea de pe Muntele Taborului

Creştinii ortodocşi, romano-catolici şi greco-catolici prăznuiesc în 6 august Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Hristos. Este una dintre cele mai mari sărbători creştine, numărându­-se printre praznicele împărăteşti (cele închinate lui Iisus Hristos), cu dată fixă, fiind celebrată în fiecare an în 6 august şi comemorând evenimentele petrecute acum aproape 2.000 de ani pe muntele Taborului, unde Iisus Hristos îşi dezvăluie dumnezeirea, măreţia şi atotputernicia sa înaintea ucenicilor săi, Petru, Iacob şi Ioan. La şase zile de când era, împreună cu ucenicii, în Cezareea, Iisus i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus pe Muntele Tabor, unde li s-au arătat Moise şi Ilie. Moise era cel care a condus poporul lui Israel prin pustie, iar Ilie cel mai slăvit dintre proroci. „Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-­a dus într­-un munte înalt de o parte. Şi S-­a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele şi veşmintele Lui s­-au făcut albe ca lumina. Şi iată Moise şi Ilie s-­au arătat lor vorbind cu El. Şi răspunzând, Petru a zis lui Ilie: «Doamne, bine este nouă să fim aici. Dacă voieşti voi face aici trei colibe: Ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una”». Vorbind ei încă, iată un nor luminos i-­a umbrit pe ei şi iată glas din nor zicând: «Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, în care am binevoit, pe Acesta să-­L ascultaţi». Auzind ucenicii, au căzut cu faţa la pământ şi s-­au spăimântat foarte”. (Matei 17.­6). Apar în acest moment şi două personaje ale Vechiului Testament, profetul Moise şi prorocul Ilie, care, aşa cum spun Sfinţii Părinţi, „reprezintă legea şi prorocii”, amândoi fiind cei care s-­au învrednicit să vadă slava dumnezeiască, unul pe muntele Sinai şi celălalt pe muntele Carmel. Sfântul Efrem Sirul spune că Moise îi reprezintă pe cei morţi, iar Ilie care s-­a ridicat la cer într­-o căruţă de foc, pe cei vii, iar Domnul arată prin dialogul Său cu ei că stăpâneşte, ca Împărat al făpturii, deopotrivă pe cei vii şi pe cei morţi. Schimbarea la Faţă, prin evenimentele care se derulează pe muntele Taborului, devine, ca la Botezul Domnului, o „Epifanie” sau „Teofanie” (Arătare a lui Dumnezeu, Arătare a Treimii): Tatăl din Cer Îl numeşte pe Hristos „Fiul Meu Cel Iubit”, şi porunceşte să fie ascultat, Fiul Se schimbă la faţă, iar Duhul Sfânt, în chipul norului luminos, îi umbreşte pe El şi pe ucenicii săi. Pentru fiecare creştin în general şi pentru ortodocşi în special, praznicul de astăzi se constituie într-­un nou început al existenţei naturii umane, îndumnezeite prin harul necreat revărsat în lume prin Învierea Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt, prin iluminarea interioară născută din lumina de pe Tabor. Icoana praznicului Îl are în centru pe Hristos. Fața Sa strălucește mai puternic decât soarele, iar hainele Îi sunt strălucitoare ca lumina. De-o parte și de alta sunt prezenți Moise și Ilie. La picioarele lui Hristos, trei dintre ucenici – Petru, Iacov si Ioan, sunt copleșiți de dezvăluirea slavei dumnezeiești. Lumina văzută de Apostoli pe Tabor a fost însăși slava Dumnezeirii pe care o vor contempla sfinții in viața viitoare.

Dată fiind importanţa sărbătorii, deşi e Postul Adormirii Maicii Domnului, se dă dezlegare la peşte. Creştinii braşoveni pot sărbători la orice lăcaş de cult, însă, praznicul va fi celebrat în mod special în bisericile care au acest hram, cum sunt biserica din cartierul Astra, de la „Micşunica” (foto), una dintre bisericile ortodoxe din Codlea ori cele ale mănăstirilor de maici din Sita Buzăului şi Bucium.

Citiți și:

Tradiții și interdicții, de Schimbarea la Față