Sărbători Fericite! Boldog Húsvéti Ünnepeket! Frohe Ostern!

Creștinii catolici, evanghelici, refor­mați – aproape două mi­li­oane de români, dintre care circa 50.000 de brașoveni – sărbătoresc Învierea Domnului, Paștele, o dată cu sute de milioane de creștini în întreaga lu­me, după tradiții de aproape 2.000 de ani.

Mâine, la Vatican, centrul catoli­cis­mului mondial, Papa Francisc va ce­lebra mesa de Înviere, în Piața San Pietro din Roma, rostind tradiționalul mesaj de Paște și binecuvântarea „urbi et orbi” (către orașe și către lume). La distanță de mai bine de o lună, pe 1 mai, ortodocșii și greco-catolicii vor sărbători și ei Învierea.

Învierea (Sfintele Paşti), indiferent de data la care este sărbătorit, reprezintă cea mai mare sărbătoare a creştinilor. Doi ani la rând, în 2010 și 2011, dar și în 2014, Paştele a fost sărbatorit în aceeasi zi de toţi creştinii – ortodocşi, catolici, greco-catolici, evanghelici şi reformaţi, dar şi de cei din cultele neoprotestante.

Numele sărbătorii vine de la cuvântul „pesah” al vechilor iudei, care înseamnă „trecere”. Mai întâi, cuvântul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu dintru nefiinţă întru fiinţă, iar apoi, trecerea poporului israelian, scăpat de la moarte prin sângele mielului pascal, din robia egipteană la libertatea deplină.

Dacă mielul pascal a prefigurat, încă de atunci, sacrificiul şi jertfa de pe cruce a Mântuitorului Isus Cristos, sărbătoarea de Paşte a continuat să reprezinte, pentru fiecare creştin în parte, o trecere, atât de la moarte la viaţă cât şi de la robia păcatelor la starea de libertate a fiilor lui Dumnezeu, de la rău la bine.

Modul sărbătoririi Paştelui a fost diferit de-a lungul timpului, dar, în esenţă, s-a păstrat ca în primele veacuri. Pentru creştinii primelor secole, Învierea Domnului era cel mai mare eveniment din istoria mântuirii, care stă la temelia Bisericii creştine. Noaptea de Paşti era petrecută în biserici, cu priveghi şi rugăciuni.

Din anul 1054, de când s-a produs Marea Schismă a Bisericii creștine, Paștele se săr­bătorește, cu unele excepții, la date diferite la catolici și ortodocși. După regula stabilită la Sinodul ecumenic de la Niceea (325), Învierea Domnului se serbează întot­deauna duminica de după lună plină, care urmează echinocțiului de primăvară (fixat de Sinod la 21 martie).
Dar, din cauză că Biserica Ortodoxă continuă să dateze Învierea după vechiul calendar iulian, rămas în urmă cu 13 zile față de calendarul gregorian, adoptat încă din 1582 de către Biserica Catolică, sărbătoarea poate cădea la catolici între 22 martie și 25 aprilie, iar la ortodocși între 4 aprilie și 8 mai.

Tradițiile pascale nu diferă prea mult

Credincioșii – în total circa 50.000 de brașoveni – aparținând celorlalte șase confesiuni creștine istorice decât cea ortodoxă existente în județul Brașov – Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică, Biserica Reformată, Biserica Evanghelică-luterană, Biserica Unitariană și Biserica Evanghelică de confesiune Augustană – aparțin și altor comunități etnice, cea maghiară și cea germană, dar există și români de confesiune romano-catolică.

Modul de celebrare și tradițiile concetățenilor noștri nu diferă prea mult de cele pe care le practică ortodocșii la aceleași Sfinte Săr­bă­tori. Pe lângă procesiuni și parti­ci­pa­rea la slujbele bisericești speciale și solem­ne, în­tâlnim masa de sărbătoare în familie, cu diferite preparate rituale, ouăle vopsite sau chiar încondeiate, care trebuie „vânate” de copii, mielul, anumite copturi, stro­pi­rea cu apă sau parfum.

Mâine dimineață, înainte de micul dejun, toți membrii familiei se spală pe față cu apa în care a fost pus un ou roșu și un ban. Acestea sunt simbolurile sănătății și ale belșugului. Cea mai cunoscută tradiție catolică de Paști la noi în țară este stropitul. Obiceiul provine din Germania și simboliza purificarea. La început, stropitul se făcea cu apă, însă în prezent este folosit și parfumul. Mai mult, întrucât apa provine din fântâni, a apărut și împodobirea cu ouă colorate a fântânilor (reprodus și în Brașov timp de doi ani – foto 2) din satele populate de catolici. Stropitul este practicat de popoarele cu origine germanică și  în amintirea zeiței fertilității și a primăverii, Ostera. De aici vine și denumirea Paștelui în germană, „Ostern”. Ca și la ortodocși felul lor tradițional de mâncare pentru masa de Paști este tot mielul, iar în a doua zi de Paște, se face un concurs cu ouă. În Germania, de Paști casele se decorează cu ramuri înmugurite, cu flori și cu salcie, iar copacii sunt împodobiți cu ouă. Copiii se întrec în găsirea și rostogolirea ouălor colorate prin grădină sau le ciocnesc.