Săptămâna Luminată are rânduieli speciale pentru a rămâne în bucuria Învierii

Cele trei zile de Paști s-au încheiat, dar toată această săptămână care urmează praznicului Învierii Domnului este cunoscută în popor drept Săptămâna Luminată și este una specială, cu rânduieli aparte la rugăciune și slujbele bisericești, dar și încărcată de tradiții și de credințe, multe dintre ele încă respectate. În Săptămâna Luminată, în zilele de miercuri şi vineri Biserica ne oferă dezlegare la mâncărurile de dulce datorită Învierii Domnului.

Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după 50 de zile de la Paști, de Rusalii. În popor există credința că, odată cu Învierea Domnului Iisus Hristos, se deschid porțile raiului pentru sufletele păcătoșilor reținute în iad, de la Adam și până la cea de-a doua venire a Mântuitorului. Ușile raiului rămân deschise până în Duminica Tomii. La Sfânta Liturghie, după epicleză, se cântă Axionul Paștilor, „Îngerul a strigat”. În Săptămâna Luminată nu se citește Psaltirea și nu se fac parastase pentru cei trecuți la cele veșnice, slujbele fiind reluate după Duminică Tomii. Preoții slujesc în veșminte albe, „luminate”.
Slujbele de înmormântare din Săptămâna Luminată sunt oficiate după o rânduială specială, asemănătoare celei de la slujba Învierii, cântându-se troparul „Hristos a înviat”, reamintind că Învierea Domnului înseamnă biruința Vieții veșnice asupra morții.
De asemenea, de la Învierea Domnului și până la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar închinăciuni.

Și tradiții

În prima miercuri după Paști, Miercurea Luminată sau Sfânta Mercurie, bărbații se duceau să muncească la câmp, însă femeile nu au voie să muncească, deoarece, potrivit tradiției, a munci de „nunta șoarecilor” – cum se numește în tradiție – echivalează cu a aduce rozătoarele în casă și a te lipsi restul anului de bucate pe masă.

În Săptămâna Luminată, zilele de miercuri și vineri sunt zile cu „harți”, în care se dă dezlegare la toate (nu se postește). Zilele de miercuri și vineri cu harți sunt foarte puține de-a lungul anului, urmând sau precedând marile sărbători.
Zilele de harți sunt rânduite cel mai frecvent pentru a marca bucuria sărbătorii zilei sau a zilelor precedente (cum este acum, după Paști), iar în alte cazuri sunt menite să îi întărească pe credincioșii care se pregătesc de un post prelungit.

Joia din Săptămâna Luminată mai e numită şi Joia Verde, o zi în care se cinstesc holdele, grădinile şi grânele. Cine munceşte în această zi aduce asupra casei nenorocul, seceta şi dăunătorii în livezi. „Joia Rea”, cum mai este denumită această zi, cere un ritual al morţilor. 44 de găleţi cu apă sunt cărate de o persoană, două lumânări se aprind la toate cele patru capete, iar apa astfel „sfinţită” se varsă apoi în fântâna din curte.

Vinerea din Săptămâna Luminată poartă numele de Vinerea Scumpă sau Fântâniţa. Este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Vinerea Scumpa este în contrast direct cu Vinerea Neagră sau Vinerea Mare, de dinaintea Paştelui. Legendele spun ca Maica Domnului a construit o fântână care avea apă doar in Vinerea Scumpă, căci acea apă era dătătoare de viaţă.