Postul Mare are o rugăciune specială

Astăzi începe Postul Mare, perioadă de înfrânare, dar și de rugăciune. Iar o scurtă rugă este considerată a fi esenţa acestei perioade de pregătire. De altfel, ea se numește simplu Rugăciunea Sf. Efrem Sirul, deși acesta a fost un prolific scriitor de imnuri și teolog din secolul al IV-lea, având mii de scrieri. Rugăciunea se rostește în fiecare zi, după celelalte rugăciuni ale dimineții, până în Miercurea Mare, dar de două ori la sfârșitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de luni până vineri (nu și sâmbetele și duminicile), după cum preciza marele teolog pr. prof. Alexander Schmemann.
„Doamne și Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi mie, slugii Tale! Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin”.
La prima citire o metanie urmează fiecărei cereri. Apoi se fac douăsprezece închinăciuni, spunând: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!; Dumnezeule, curăţește-mă pe mine păcătosul! Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluiește-mă! Fără de număr ţi-am greșit, Doamne, iartă-mă!”(seria de patru rostită de trei ori) și întreaga rugăciune este repetată cu o singură metanie la sfârșit. „De ce ocupă un loc așa de important această scurtă și simplă rugăciune în slujbele de Post? Pentru că recapitulează într-un mod unic toate elementele pozitive și negative ale pocăinței și constituie, să spunem așa, o «verificare» pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului. Acestea au ca scop mai întâi eliberarea noastră de câteva boli duhovnicești fundamentale, ce ne modelează viața și fac practic imposibilă chiar încercarea de a ne întoarce noi înșine către Dumnezeu”, mai spune marele teolog.
 
Citiți și: 

Ortodocșii și greco-catolici intră în Postul Mare, Postul Patimilor