„Postez fotografii cu mine, deci exist”. Pastorala din Duminica Ortodoxiei vorbește despre noua idolatrie

Duminica I din Postul Mare, cea de astăzi, a fost instituită din secolul al IX-lea drept Duminica Ortodoxiei. Este sărbătoarea victoriei cinstitorilor sfintelor icoane asupra celor care doreau înlăturarea lor din cultul Bisericii (iconoclaştii). Cinstirea sfintelor icoane a fost restabilită la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea, în anul 787, atunci când au fost anatematizaţi şi cei care luptau împotriva lor. La 4 martie 843, Sinodul convocat la Constantinopol de Patriarhul Metodie, în timpul Împărătesei Teodora, confirmă hotărârile celor şapte Sinoade Ecumenice şi consfinţeşte definitiv cultul icoanelor în Biserică. La 11 martie, în prima duminică a Postului Mare din anul 843, deciziile Sinodului din 4 martie au fost proclamate în mod solemn şi se instituie Duminica Ortodoxiei, pentru a sublinia biruinţa dreptei credinţe asupra iconoclasmului, dar şi asupra tuturor ereziilor în general. Părinţii Bisericii au precizat că sfintele icoane trebuie cinstite deoarece pe ele sunt zugrăvite chipurile unor persoane sfinte, iar cinstirea adusă sfintelor icoane nu se adresează materiei icoanei (lemnului), ci persoanelor pictate pe icoane, în acest sens fiind citat ceea ce spunea Sfântul Teodor Studitul. „Ştim că Fiul lui Dumnezeu, făcându-Se om cu adevărat, a fost asemenea nouă în toate. Şi fiindcă omul poate fi zugrăvit, asta înseamnă că şi Hristos poate fi zugrăvit. Iar icoana zugrăvită ne este lumină sfântă, amintire mântuitoare nouă celor ce Îl vedem născându-Se, botezându-Se, săvârşind minuni, răstignindu-Se, îngropându-Se, înviind şi înălţându-Se la cer, nerătăcind că acestea nu ar fi aşa, conlucrând cu privirea la contemplarea minţii şi susţinând prin amândouă credinţa în taina mântuirii” , se arată în Pastorala din Duminica Ortodoxiei 2019 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, semnată de Patriarhul Daniel și de ceilalți ierarhi membri ai Sf. Sinod.

„Imaginile pot înşela mai mult decât cuvintele”

Pastorala aduce subiectul în actualitate și vorbește despre pericolul reprezentat de rețele sociale și de modul în care ne construim imaginea (la propriu și la figurat) în acestea: „Cu cât suntem astăzi invadaţi de mai multe imagini trecătoare, fugitive, cu atât sărăceşte conţinutul comunicării, al comuniunii dintre oameni. Totul devine imagine a materialului limitat și efemer, adică ne «informăm văzând», fără să mai realizăm că «imaginile pot înşela mai mult decât cuvintele» şi că «pentru omul văzător (şi numai atât) nevăzutul nu există».De aceea, o imagine proprie, o fotografie a sinelui devine pentru mine un idol: o postez pe toate reţelele de socializare, aştept cu nerăbdare să fie cât mai distribuită şi mai apreciată, ceea ce coincide cu faptul de a mă afirma între ceilalți. Postez cât mai multe fotografii, deci exist. Important este să fiu văzut de către alţii, nu să fiu privit în mod personal de ochii celorlalţi. De aici începe să se nască idolatria: îmi place să fiu adulat, apreciat în funcţie de imaginile pe care vreau eu să le selectez și să le livrez în spaţiul public şi care s-ar putea să nu exprime de fapt cine sunt eu cu adevărat dincolo de imaginea exterioară”.

Într-un asemenea context, Duminica Ortodoxiei, a comuniunii icoanelor sfinte, este mai mult decât actuală, deoarece icoana sfântă trimite spre o persoană sfântă veșnic vie, se mai arată în Pastorală: „Doar prin prisma icoanei sfinte, imaginea sau civilizaţia vizualului se poate elibera de autosuficiență, narcisism și materialism opac. Deoarece adevăratul rost al icoanei nu este ca să o vedem, transformând-o într-un obiect de contemplație estetică, ci să ne ajute ca să trăim în prezența lui Dumnezeu și a sfinților, noi dorim să fim văzuți, ascultați și iubiți de Dumnezeu cel veșnic şi de toți sfinții lui Dumnezeu, nu doar de oameni trecători și schimbători”.

Colectă pentru acte de caritate

În această duminică, în toate Bisericile Ortodoxe se va oficia Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, una dintre cele trei existente în cultul ortodox, dar care se oficiază numai de zece ori pe an, dintre care primele cinci duminici ale Postului Sfintelor Paști. De asemenea, din Duminica Ortodoxiei, în toate bisericile şi mănăstirile din Patriarhia Română se organizează colecte în bani pentru Fondul Central Misionar destinat lucrării misionare a Bisericii şi ajutorării celor aflaţi în lipsuri şi suferinţe. „De aceea, vă îndemnăm cu toată dragostea, ca fiecare «să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună» (2 Corinteni 9, 7), sprijinind, prin obolul dumneavoastră, lucrarea misionară a parohiilor izolate, în care locuiesc doar oameni în vârstă, a mănăstirilor sărace şi a eparhiilor din ţară şi din diaspora, cu posibilităţi financiare precare, care au nevoie de lăcaşe de cult în vederea păstrării identităţii de credinţă şi de neam, pentru ca, în felul acesta, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, «să putem să aducem mângâiere şi noi celor care se află în tot necazul»”, se mai arată în Pastorală.