Ortodocșii sărbătoresc astăzi Anul Nou bisericesc

 Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după tradiţia moştenită din Legea Veche, în această zi s-a început creaţia lumii şi, tot în această zi, Şi-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică. În această zi, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba Te Deum-ului.

Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinţii Părinţi la Sinodul I de la Niceea. Anul bisericesc reprezintă în derularea sa un rezumat al istoriei vieţii şi activităţii Mântuitorului, o actualizare a istoriei mântuirii prin practică liturgică. Totuşi, anul bisericesc este diferit de cel liturgic. Ca mijloc de comemorare a vieţii şi activităţii răscumpărătoare a lui Hristos, anul liturgic ortodox are în centrul său sărbătoarea Sfintelor Paşti, în jurul căreia este concentrat ciclul mobil, cel hristologic (pascal) al anului bisericesc. Acest ciclu hristologic se împarte la rândul său în trei perioade: a Triodului (prepascală), a Penticostarului (pascală), a Octoihului (postpascală). Fiecare din aceste perioade reactualizează sau comemorează o anumită latură din viaţa şi activitatea Mântuitorului, cea de învăţător (profet), cea de arhiereu (mare preot) şi cea de împărat sau biruitor al păcatului şi al morţii. Însă, celebrarea liturgică a Patimilor şi a Învierii Domnului rămâne centrul vieţii lui Hristos în Biserică şi inima întregului an bisericesc. Sfârşitul anului bisericesc, ca de altfel şi începutul lui, se află sub ocrotirea şi binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, prin praznicul Adormirii, din 15 august, şi Naşterea Maicii Domnului, din 8 septembrie.
În schimb, în Biserica Romano-­Catolică, Anul Nou liturgic este aşezat în prima duminică din Advent, duminica aflată în apropiere de 30 noiembrie, deci cu aproape patru săptămâni înainte de Crăciun.

Suntem în al zecelea an al indictionului

În 1 septembrie Biserica Ortodoxă prăznuieşte şi indictionul, preluat de la romani, însemnând „poruncă” şi „arătare”. Indictionul (de la latinescul indictio) este o perioadă de 15 ani, al cărei prim an se numeşte şi indictionul întâi, până la al 15-lea. Indictionul îşi are numele de la tributurile extraordinare (indictiones), destinate pentru plata soldaţilor, dar nu se mai ştie de ce perioada are 15 ani. A fost folosit în continuare, pentru a data documentele medievale şi pentru impozitele pe imobile. Regula practică pentru a găsi al câtelea an al indictionului este un an oarecare după Hristos, este următoarea: se adaugă 2 la anul respectiv şi, apoi, se împarte totul la 15 şi, dacă împărţirea este fără rest, anul indictionului este 15, iar dacă rămâne un număr, acesta va fi anul indictionului.Astfel, 2018 este al zecele an al indictionului. Există Indictionul constantinopolitan, care începe la 1 septembrie; Indictionul Cezarului (împărătesc) sau constantinian, începând de la 24 septembrie, şi Indictionul papal sau roman, care începea la 1 ianuarie. Biserica prăznuieşte această zi, adică începutul Indictionului, pentru următoarele motive: mai întâi pentru că, după tradiţia veche, la această dată, Dumnezeu a început crearea lumii; în al doilea rând, pentru că luna septembrie se consideră început al anului nou bisericesc şi, de aceea, Biserica, mulţumind lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, se roagă ca şi noul an să fie roditor; iar în al treilea rând, în amintirea intrării lui Hristo sîn mijlocul adunării evreilor vestind tuturor „anul bineplăcut Domnului”.