Nu uitaţi să vă alegeţi o „babă”!

Din moși-strămoși, păstrăm obiceiul că în prima dimineață din martie să ne punem un mărțișor în piept (sau, în vechime, la mână, mai ales copiii, inclusiv băieţii) și să ne alegem o Babă, de la 1 până la 9 martie. Astfel, se spune că, așa cum va fi vremea în ziua aleasă, așa va fi tot anul.
Dacă în ziua pe care ți-ai ales-o va fi cald și soare, se spune că vei avea parte de un an (1 Martie era început de an, în vechime) bun și bogat, iar toate lucrurile o să-ți meargă bine. În schimb, dacă va fi înnorat sau va plouă, se spune că asupra ta se vor abate toate supărările și chiar câteva boli. Totodată, dacă vântul începe să bată din senin, se spune că nu-i chip de împăcare în momentul în care te cerți cu cineva

Legendele Babei Dochia

La 1 Martie, zilele Babelor încep cu ziua Dochiei, când biserica creștină o sărbătorește pe mucenița Eudochia (Evdochia) care, în grecește, înseamnă „binevoitoarea”. Eudochia, originară din Heliopolis, și-a petrecut tinerețea în desfrâu. A fost botezată creștinește de episcopul Teodot, s-a pocăit, iar pentru unele minuni și faptul că și-a împărțit averea la săraci a fost trecută printre sfinți. Dochia carpatică nu este însă un personaj creștin, ci unul păgân, care a preluat de la Eudochia numai numele și data de sărbătorire, 1 martie. La noi nu i se spunea sfânta sau muceniță, ci pur și simplu Dochia, o babă cloanță, urâtă, rea, care își punea nora la mari încercări, are un limbaj licențios. Considerând probabil, că ocupă un loc nemeritat în calendarul tradițional, poporul i-a pus în spate nu numai 9 sau 12 cojoace, ci și zilele friguroase de la începutul lunii martie și necazurile oamenilor pentru prelungirea iernii.

Baba Dochia apare ca întruchiparea anului vechi, care este pe sfârșite și trebuie să moară. Moartea Dochiei în ziua de 9 martie se considera hotar între anotimpul friguros și cel călduros.
Astfel, perioada cuprinsă între 1 și 9 martie reprezintă intervalul de timp în care Dochia își implinește destinul urcând muntele, împreună cu turma sa de oi, pentru a muri înspre renaștere. Aspectul instabil al vremii din aceasta perioada este considerat a se datora caracterului capricios al Babei Dochia.

Legendele Dochiei sunt specifice unui sat românesc cu economie pastorală. Nelipsitele tensiuni și conflicte care domină relația noră-soacră în folclorul românesc sunt revalorizate cu ingeniozitate pentru redarea opoziției timp vechi-timp nou. Conform legendelor, la sfârșitul lunii februarie, Baba Dochia își trimite nora la pădure să culeagă fragi. Tânăra nevastă primește ajutor de la un moș care o sfătuiește să meargă într-o vâlcea apropiată să culeagă fragi copți, și, când ajunge acasă, să-i ceară Dochiei brânză de capră. Văzând fragii copți, Dochia crede că a venit vara și poate deci să urce cu oile (sau caprele) la munte. Îmbracă totuși 9 cojoace, în unele variante 12, și pornește la drum. Dar, cum pleacă de acasă, începe o ploaie care nu încetează 9 zile și 9 nopți. Îngreunându-i-se cojoacele în spate, Dochia se dezbracă unul câte unul, până rămâne în cămașă. În alte legende, Dochia dezbracă cojoacele din cauza unei călduri toride. Lăsându-se un ger puternic, baba și caprele îngheață și se transformă în stană de piatră.
Alte variante spun că Dochia își trimite nora la râu să spele lâna: lâna albă s-o facă neagră, iar lâna neagră s-o facă albă. Nevasta trece proba, practic imposibil de realizat, tot cu ajutorul unui moș. Ca să se convingă că a venit într-adevăr primăvara, Dochia o trimite în pădure ca să-i aducă fragi copți. Indiferent de variantă, Dochia moare înghețată lângă oile sau caprele sale, iar trupurile lor, transformate în stane de piatră, s-ar vedea în diferite locuri din Carpații Orientali și Meridionali: Ceahlău, Vama Buzăului, Caraiman, Izvorul Râului Doamnei, Semenic.

Citiţi şi:

Mărţişorul, de la „funia anului” la structura ADN

BRAȘOV. Puțini privitori și… rar cumpărători (FOTO)