Noaptea Sfântului Andrei: ce este bine și ce nu să faceți

Citiți și:

BRAȘOV. La mulți ani! Peste 22.300 de sărbătoriți

În 30 noiembrie, creştinii ortodocşi, romano-catolici, luterani și anglicani îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol Andrei, „cel dintâi chemat la apostolie” de Mântuitorul Hristos. Făcând parte din grupul celor 12 Apostoli (printre care și fratele său Simon, rebotezat Petru) ai Mântuitorului Iisus Hristos, numele Sfântului Andrei este legat de răspândirea învăţăturii sfinte în Asia Mică, Peninsula Balcanică şi teritoriile din jurul Mării Negre. Astfel, Sfântul Andrei constituie principalul punct de reper pentru creştinismul românesc. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în 1995 ca Sfântul Apostol Andrei să fie înscris în calendarul bisericesc cu cruce roşie, între sfinţii mari ai Ortodoxiei, iar din 1997 l-a proclamat drept „ocrotitorul României”. De patru ani este și sărbătoare legală.

Noaptea strigoilor

După credința populară a românilor, noaptea de 29 spre 30 noiembrie, numită noaptea de Sântandrei este o noapte autohtonă a strigoilor (strigi, moroi sau pricolici). Se credea că spiritele morților ies din morminte și împreună cu strigoii vii se iau la bătaie pe la hotare, răspântii și alte locuri necurate, cu limbile de la melițe și cu coasele furate de prin gospodăriile oamenilor, și că atunci când nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor, unde încearcă să le sugă sângele. Pentru ca să se protejeze, oamenii mâncau și se ungeau pe tot corpul cu usturoi sau numai pe frunte, pe piept, pe spate și la încheieturi. De asemenea, ungeau cercevelele ferestrelor, ca și ușa și hornul casei, cu usturoi, făcându-se semnul crucii. Oamenii evitau să iasă pe ulițele satelor, iar băieții și fetele se strângea și păzeau usturoiul.

„Păzitul usturoiului”

„Păzitul usturoiului” consta într-o adevărată petrecere a fetelor și flăcăilor, cu mâncare, băutură și mult joc în noaptea de Sântandrei, iar una sau două bătrâne ori chiar fetele nu făceau altceva decât să păzească căpățânile de usturoi. Se credea că acest usturoi vegheat la lumina lumânărilor și apoi jucat în horă căpăta puteri miraculoase. În alte zone, petrecerea nocturnă se numea chiar „Usturoiul”, iar fetele confecționau cu acest prilej o păpușă de cârpe, împodobită cu usturoi, pe care o așezau sub icoană. Există credința în popor că în această seară, ca și la alte mari sărbători, se deschide cerul și acela care cere atunci o anumită dorință și­-o poate împlini.

Ziua când lupul își vede coada

Dincolo de tradiția Bisericii, potrivit căreia Sf. Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia strămoșilor noștri, fiind numit „Apostolul românilor”, amintirea acestui ucenic al lui Hristos se păstrează și în memoria colectivă a poporului, în diferite povestiri, colinde și alte creații folclorice. Tradiția spune că, prin părțile Dobrogei de azi, lumea era foarte tulburată de haitele de lupi ce mișunau peste tot. Apostolul Andrei, sosit pe acele meleaguri și având tămăduirii și al minunilor, a vindecat rănile multora și prin rugăciuni a legat gura lupilor. De aceea, Sfântului Andrei i se acordă și atributul de „mai marele peste lupi și fiare sălbatice” și de ziua lui se leagă anumite interdicții: nu se lucrează, nu se dă de pomană, nu se împrumută lucrurile din casă. Toate acestea sunt respectate pentru ca oamenii, în special călătorii, dar și animalele domestice să fie feriți de lupi, de alți prădători și de strigoi. Întrucât după această sărbătoare începe iarna, ziua acestui sfânt este numită „Andrei de iarnă” ori „Andrei cap de iarnă”, iar numele popular al lunii decembrie, care începe imediat, este „Undrea”.

Conform unor ritualuri geto-dacice, Anul Nou se celebra în 30 noiembrie. Și pentru că dacii aveau un cult pentru lup, în unele regiuni această zi era numită „Luparia”, sau „Ziua Lupului”. În Ziua Sf. Andrei, lupul devine primejdios atât pentru vite, cât și pentru oameni. Se spune că în această zi lupul este mai ager și, spre deosebire de celelalte zile din an, când gâtul îi este țeapăn, acum poate să și-l întoarcă, de-aici și vorba tradițională „își vede lupul coada”.

Aflarea ursitului și ghicirea norocului

Tot în această noapte, fetele de măritat nu pierdeau prilejul de a face practici de divinație (ghicire) la fântână, la cotețul porcului, la gardul și poarta gospodăriei, la masa încărcată cu usturoi, toate având același scop: aflarea ursitului și cum este acesta (dacă este tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, frumos sau urât). Aceste acte magice erau săvârșite în taină de fiecare fată în parte sau cu participarea mai multor fete. Interesant este obiceiul numit „Facerea turtei de Andrei”, consemnat de etnograful Tudor Pamfile: fetele mari care se adună la casa uneia aduc cu gura „apă neîncepută”. La turtă se pune aceeași măsură, folosind o coajă de nucă, de apă, sare și făină. Fiecare fată își coace turta sa pe vatră și apoi o mănâncă, așteptând peste noapte voinicul care va veni în vis să-i dea apă pentru potolirea setei pricinuită de turtă. Se spune că acela care este visat că aduce apă este ursitul, iar dacă chipul lui este necunoscut, când fata îl va întâlni, va ști că el este alesul. De asemenea, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfințiț sau a 41 de boabe de grâu, se crede că se obține în vis imaginea „ursitului”. Dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita.

Unele fete merg în această noapte la fântână, aprind acolo o lumânare de la Paști și o afundă cu ajutorul găleții. Când fața apei este luminată bine, fata zice: „Sfinte Andrei,/Scoate-i chipul în fața apei,/Ca în vis să-l visez,/ C-aievea să-l văz!”. Atunci, apa din fântână se tulbură și fata își vede, se spune, chipul ursitului. O altă metodă folosită pentru cunoașterea viitorului constă în a privi, la miezul nopții, între două lumânări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, așezat pe cenușă. În mijlocul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfințită de preot prin cununie religioasă și se crede că în verighetă apare chipul ursitului, dacă este privită intens câteva minute. Unele tinere mai încearcă să își vadă viitorul soț la miez de noapte. Așezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu câte o lumânare în fiecare mână, încearcă să privească în oglinda din față pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede că prin fața ochilor încep să se perinde scene de viață, că tânăra își vede viitorul soț sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor.

Ghicirea norocului

Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un cățel de usturoi. Dus acasă, colacul este așezat într-un loc călduros unde este lăsat vreme de o săptămână. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaște că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează și spune că va fi lipsită de noroc.

Tot în noaptea Sfântului Andrei, fetele măsoară nouă ceșcuțe cu apă pline și le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A doua zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeași ceșcuță, apa din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie și câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceșcuță va rămâne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc și nu se vor mărita.

Unele își fac de ursită cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cuțite și o coasă, toate înfierbântate în foc. După ce s-au înroșit se scot afară, se sting în apă și apoi se descântă. Pentru „atragerea” ursitului este mult folosită și metoda „făcutului cu ulcica”. La miezul nopții, singură la gura sobei, tânăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă să pâlpâie trei cărbuni. În timp ce rotește ulcica ușor, rostește o incantație menită să-l atragă irezistibil pe cel drag.

Obiceiuri pentru protecție

Prin unele sate din Bucovina există și acum credința că în această noapte lupii pot să vorbească. Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede dacă le află, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vârcolac. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele și cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenușa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniștite să nu-și găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăștie resturi de pâine prin curte, pentru ca spiritele flămânde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva vârcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agățate la intrare și lasă aprinsă candela de lângă icoane. Pentru protecția vitelor, cu o seară înainte, li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfințit sau li se toarnă câteva picături de agheasmă în apă.

Prognoza meteo populară

Tot în noaptea de Sf. Andrei sunt practicate și predicții meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sunt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sunt lăsate acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolțit – luni favorabile recoltei. O predicție asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grâu. Pentru fiecare tip de cultură pe care se gândește să o semene în grădină, gospodina casei „botează“ câte un bob și îl pune la încolțit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sunt analizate: cele care au încolțit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă. Dacă în noaptea de Sf. Andrei este senin și cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig și ninsoare, se crede că acestea sunt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea.

Alte superstiţii și practici

Totodată, în Ajunul Sfântului Andrei nu se lucra, pentru ca oamenii să fie feriți de boli și pentru ca lupii să nu atace gospodăriile. Femeile nu măturau, ca să nu le mănânce lupii vitele.
Cine muncește în această zi e chinuit de strigoi și are vise urâte sau îi omoară dracul copiii.
– Cel care umblă cu pieptenele în această zi, va fi mâncat de lup

– În această zi oamenii nu rostesc cuvântul lup ca să nu se întâlnească cu el peste an

– Femeile încleștează dinții pieptenilor cu care piaptănă cânepa ca așa să se încleșteze dinții sălbăticiunilor peste iarnă

– În această zi nu se coase ca să nu strice gândacii recolta viitoare