Noaptea Sfântului Andrei

Citiți și:

Sfântul Andrei, „primul chemat” la apostolie, ocrotitorul românilor

În 30 noiembrie, credincioşii îl cinstesc pe Sfântul Andrei – cel care a adus prima dată pe pământul strămoşilor noştri cuvântul lui Hristos. Dincolo însă de tradiţia Bisericii, românii au o tradiţie frumoasă pentru noaptea Sfântului Andrei care s-a transmis încă de la daci.
Ziua Sfântului Andrei se cheamă si Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Se credea şi încă se mai crede şi acum că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţa că „îşi vede lupul coada”. Ziua se serbează prin nelucru în casă, ca să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.

Usturoiul, împotriva strigoilor

După credinţa populară a românilor, noaptea de 29 spre 30 noiembrie, numită noaptea de Sântandrei este o noapte autohtonă a strigoilor (moroilor, pricolicilor). Se credea că spiritele morţilor ies din morminte şi împreună cu strigoii vii se iau la bătaie pe la hotare, răspântii şi alte locuri necurate, cu limbile de la meliţe şi cu coasele furate de prin gospodăriile oamenilor, şi că atunci când nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor unde încearcă să le sugă sângele. Pentru ca să se protejeze, oamenii mâncau şi se ungeau pe tot corpul cu usturoi sau numai pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturi. De asemenea, ungeau cercevelele ferestrelor, ca şi uşa şi hornul casei, cu usturoi, făcând semnul crucii, Oamenii evită să iasă pe uliţele satelor, iar băieţii şi fetele se strâng şi păzesc usturoiul.

„Păzitul usturoiului”

„Păzitul usturoiului” consta într-o adevărată petrecere a fetelor şi flăcăilor, cu mâncare, băutură şi mult joc în noaptea de Sântandrei, iar una sau două bătrâne ori chiar fetele nu făceau altceva decât să păzească căpăţânile de usturoi. Se credea că acest usturoi vegheat la lumina lumânărilor şi apoi jucat în horă căpăta puteri miraculoase. În alte zone, petrecerea nocturnă se numea chiar „Usturoiul”, iar fetele confecţionau cu acest prilej o păpuşă de cârpe, împodobită cu usturoi, pe care o aşezau sub icoană. Există credinţa în popor că în această seară, ca şi la alte mari sărbători, se deschide cerul şi acela care cere atunci o anumită dorinţă şi­-o poate împlini.

Noaptea vrăjilor şi a farmecelor… de iubit

Tot în această noapte, fetele de măritat nu pierdeau prilejul de a face practici de divinaţie (ghicire) la fântână, la coteţul porcului, la gardul şi poarta gospodăriei, la masa încărcată cu usturoi, toate având acelaşi scop: aflarea ursitului şi cum este acesta (dacă este tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, frumos sau urât). Aceste acte magice erau săvârşite în taină de fiecare fată în parte sau cu participarea mai multor fete. Interesant este obiceiul numit „Facerea turtei de Andrei”, consemnat de etnograful Tudor Pamfile: fetele mari care se adună la casa uneia aduc cu gura „apă neîncepută”. La turtă se pune aceeaşi măsură, folosind o coajă de nucă, de apă, sare şi făină. Fiecare fată îşi coace turta sa pe vatră şi apoi o mănâncă, aşteptând peste noapte voinicul care va veni în vis să-i dea apă pentru potolirea setei pricinuită de turtă. Se spune că acela care este visat că aduce apă este ursitul, iar dacă chipul lui este necunoscut, când fata îl va întâlni, va şti că el este alesul. De asemenea, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţiţ sau a 41 de boabe de grâu, se crede că se obţine în vis imaginea „ursitului”. Dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita.

Unele fete merg în această noapte la fântână, aprind acolo o lumânare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Când faţa apei este luminată bine, fata zice: „Sfinte Andrei,/Scoate-i chipul în faţa apei,/Ca în vis să-l visez,/ C-aievea să-l văz!” Atunci, apa din fântână se tulbură şi fata îşi vede, se spune, chipul ursitului. O altă metodă folosită pentru cunoaşterea viitorului constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumânări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, aşezat pe cenuşă. În mijlocul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă apare chipul ursitului, dacă este privită intens câteva minute. Unele tinere mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu câte o lumîânare în fiecare mână, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tânăra îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor.

Ghicirea norocului

Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros unde este lăsat vreme de o săptămână. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaşte că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează şi spune că va fi lipsită de noroc.
Tot în noaptea Sfântului Andrei, fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A doua zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apa din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărita.
În seara Sfântului Andrei, toţi ai casei, mai ales fetele mari şi băieţii, seamănă grâu în câte o strachină sau glastră cu pământ. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos şi mai norocos căruia i-o răsări grâul mai bine şi o creşte mai frumos.
Unele îşi fac de ursită cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cuţite şi o coasă, toate înfierbântate în foc. După ce s-au înroşit se scot afară, se sting în apă şi apoi se descântă. Pentru „atragerea” ursitului este mult folosită şi metoda „făcutului cu ulcica“. La miezul nopţii, singură la gura sobei, tânăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă să pâlpâie trei cărbuni. În timp ce roteşte ulcica uşor, rosteşte o incantaţie menită să-l atragă irezistibil pe cel iubit.

Ziua când lupul îşi vede coada

Conform unor ritualuri geto-dacice, Anul Nou se celebra în 30 noiembrie. Şi pentru că dacii aveau un cult pentru lup, în unele regiuni această zi era numită „Luparia”, sau „Ziua Lupului”.  Prin unele sate din Bucovina există şi acum credinţa că în această noapte lupii pot să vorbească. Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede dacă le află, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vârcolac. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenuşa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să nu-şi găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăştie resturi de pâine prin curte, pentru ca spiritele flămânde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva vârcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agăţate la intrare şi lasă aprinsă candela de lângă icoane. Pentru protecţia vitelor, cu o seară înainte, li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfinţit sau li se toarnă câteva picături de agheasmă în apă.

Prognoza meteo populară

Tot în noaptea de Sf. Andrei sunt practicate şi predicţii meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sunt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sunt lăsate acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit – luni favorabile recoltei. O predicţie asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grâu. Pentru fiecare tip de cultură pe care se gândeşte să o semene în grădină, gospodina casei „botează” câte un bob şi îl pune la încolţit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sunt analizate: cele care au încolţit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă.
Dacă în noaptea de Sf. Andrei este senin şi cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig şi ninsoare, se crede că acestea sunt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea.