Mărţişorul este de fapt şnurul alb-roşu cu ciucuraşi

Chiar şi în era tehnologiei, Mărţişorul rămâne un simbol şi o sărbătoare tradiţională românească (dar nu exclusiv) a primăverii, a prospeţimii, a bucuriei şi a victoriei binelui asupra răului. Mărţişorul, cu şnurul alb-roşu împletit având la capete ciucuraşi, simbolizează renaşterea vieţii, reîntoarcerea la viaţă. Cercetători mai recenţi au remarcat că mărţişorul este format din două şnururi împletite asemenea ADN-ului.

Mărţişorul nu este atât de vechi cât se părea

Dacă anii trecuţi, au apărut câteva ştiri conform cărora obiceiul Mărţişorului  este vechi de 8.000 de ani, informaţii bazate pe obiecte descoperite într-un sit de la Schela Cladovei, în judeţul Mehedinţi, cercetătorii, etnografii şi arheologii deopotrivă, spun acum că între Mărţişor şi cercetările arheologice de la Schela Cladovei nu există nici o legătură. Mai mult, „originea mărţişorului este imposibil de stabilit”, spun reprezentanţii Muzeului Ţăranului Român (MŢR).

Menţiuni despre Mărţişor anterioare secolului al XIX-lea nu au fost găsite. Asta nu înseamnă că obiceiul nu exista, ci este posibil ca oamenii să nu fie „interesaţi să menţioneze ceva ce era o banalitate”, crede Anghelescu. „Iniţial, Mărţişorul nu avea puterea concentrată în podoabă, în obiectul de artizanat, ci în firul de Mărţişor. Dacă s-ar renunţa acum la podoabă, ar dispărea o întreagă industrie”, mai spun cercetătorii de la MŢR. Astfel, la început era purtat doar firul de culoare albă, împletit cu cel roşu. Potrivit unei cercetări asupra obiceiului, efectuată de poetul George Coşbuc, culorile reprezintă focul şi lumina, fiind un simbol al Soarelui. În sprijinul acestei teorii vine şi obiceiul de a agăţa de firul alb-roşu o monedă (un alt simbol al Soarelui, spune Coşbuc). Etnologii explică simbolul: „Fetele purtau în jurul gâtului o monedă de aur sau de argint. După ce o purtau un timp, ele cumpărau cu moneda vin roşu şi caş dulce. Se credea că fetele vor rămâne frumoase tot anul: albe la faţă ca brânza şi rumene în obraji ca vinul roşu”. Firul rămas era agăţat într-un pom înflorit. Obiceiul originar era ca părinţii să lege mărţişorul la mâna copiilor, în zorii zilei de 1 martie, pentru a-i ocroti şi a le aduce sănătatea, belşugul, frumuseţea, fără a fi privilegiul exclusiv al fetelor şi femeilor.

Funia anului, în alb-negru

Au fost şi mărţişoare în care firul era alb-negru, nu alb-roşu. Această combinaţie reprezintă „Funia anului”, formată din fire albe şi negre, ce reprezintă cele 365 de zile ale anului. Funia anului este legătura dintre iarnă şi vară, albul şi negru reprezentând opoziţiile lumină/întuneric, cald/rece, viaţă/moarte.  Albul este simbolul purităţii, al luminii, în timp ce negrul este culoarea originilor, a fertilităţii şi a solului roditor. Albul poate fi Cerul, iar negrul – Pământul. Cele mai multe dintre miturile despre originea Mărţişorului au la bază antiteza iarnă/primăvară. Una dintre cele mai populare legende este cea care o pune în centrul imaginii pe Baba Dochia. „Ziua Dochiei este pe 1 martie, iar după urmează Zilele Babei. În legendă, Dochia îşi trimite nora să culeagă iarna fragi, iar Dumnezeu o ajută şi îi dă norei jăratic care, adus acasă, se transformă în fragi. E de constatat că Mărţişorul, ca şi roşul fragilor sau jăraticului pe câmpul alb al zăpezii, aliază cele două culori”, explică cercetătorii Specialiştii mai susţin că numele oficial al lunii martie a dus, în ultimele decenii, la generalizarea denumirii sărbătorii care cade la 1 Martie, Mărţişor, în defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia sau chiar Dragobete.

Mărţişoare pentru bărbaţi

În Moldova, obiceiul este ca mărţişoarele să fie oferite de fete, iar băieţii să şi le prindă în piept. Alte obiceiuri sunt legate de locul unde este pus şnurul după purtare. În Transilvania, firul de mărţişor se punea în jurul coarnelor vitelor din gospodărie, sau la uşa grajdului, pentru a întinde protecţia simbolică şi asupra animalelor. În restul ţării, după ce este purtat vreme de 9 zile, mărţişorul este pus într-un pom fructifer. De acolo dispare odată cu trecerea timpului (rupt de vânt), credinţa fiind însă că a fost „furat” de păsările primăverii.

Mărţişorul la alte popoare

Bulgarii ataşează şnurului două păpuşi, la macedoneni simbolul este purtat doar de copii, iar mitul moldovenesc spune că roşul este sângele Primăverii. Peste Prut, aspectul Mărţişorul nu diferă, fiind acelaşi fir roşu împletit cu unul alb din România. Legenda este însă un pic alta. Un mit spune că, în prima zi de martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat, într-o tufă de porumbar, cum un ghiocel răsare de sub zăpadă. Primăvara s-a apucat să-i facă loc ghiocelului în omăt, stârnind furia iernii, care a trimis un ger năprasnic. Ghiocelul a îngheţat, dar Primăvara nu a renunţat. Şi-a strecurat mâinile prin mărăciniş, pentru a acoperi cu palmele firava floare. Un ghimpe a înţepat-o, iar o picătură de sânge fierbinte a fost cea care a readus ghiocelul la viaţă. Astfel se explică şi culorile mărţişorului – roşul sângelui, pe albul zăpezii -, dar şi sosirea primăverii, episodul când Primăvara învinge Iarna. La vecinii de la sud, Mărţişorul este numit Baba Marta (baba – bunică; Marta – martie). Simbolul, numit Marteniţa, este purtat de la 1 Martie până la sfârşitul primei luni de primăvară. Sau până când purtătorul vede o barză, o rândunică sau un copac înmugurit. Pe lângă firul roşu împletit cu cel roşu, Marteniţa include şi două mici păpuşi din lână. Vorbim de un bărbat pe nume Pizho, cu veştminte albe, şi de femeia Penda, la care predomină roşul. Bulgarii asociază Baba Marta cu o bătrână ţâfnoasă, a cărei stare de spirit se schimbă foarte rapid, la fel ca starea vremii în primele zile de martie. Purtând roşu şi alb, oamenii vor să o îmbuneze pe bătrână. După ce poartă Marteniţa, bulgarii îl pun fie într-un pom fructifer – pentru a-i împrumuta pomului sănătate şi noroc – fie sub o piatră. În acest ultim caz, omul vine a doua zi şi verifică ce creatură este în imediata apropiere a suvenirului. Dacă este o larvă sau un vierme, atunci persoana va avea sănătate şi succes tot anul. Dacă este furnică, atunci omul va avea parte de succes, dar numai dacă va munci mult pentru asta. În schimb, dacă în apropiere este păianjenul, se anunţă un an plin de necazuri. La macedoneni, mărţişorul este purtat doar de copiii, fete şi băieţi. Aceştia şi-l pun în piept începând cu seara de Ajun a zilei de 1 Martie şi îl păstrează până pe 9 martie. După ce le poartă, copiii leagă simbolurile de ramurile unui pom fructifer, pentru ca pomul să rodească din belşug. Firele alb-roşii sunt însă şi repere pentru rândunici, care ar şti unde să aducă daruri – mai ales hăinuţe noi – cu ocazia Paştilor.

Sunt şi alte legende româneşti care explică modul în care cele două culori se împletesc în culoarea mărţişorului.