La sărbătoarea din 21 noiembrie se aprind lumânări pentru cei morți neîmpărtășiți

Credincioșii din toate cultele istorice creștine prăznuiesc în 21 noiembrie Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, sărbătoare care în tradiția populară se numește Vovidenia sau Ovidenia. Se spune că așa cum va fi vremea astăzi, va fi toată iarna.

Cel mai nou dintre praznicele închinate Maicii Domnului este Intrarea Maicii Domnului în Biserică („Praesentatio Beatae Mariae Virginis ad Templum”, „He eisodos tes theotokou” –  Ducerea Fecioarei Maria la Templu). Se sărbătorește anual în 21 noiembrie, în amintirea zilei în care Sfinții Părinți, Ioachim și Ana, au dus-o pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la templu, unde a rămas până la 15 ani, întrucât, încă înainte de zămislire, fusese promisă Domnului de către părinții ei. În Vechiul Testament, familia fără copii era socotită blestemată. Așa erau și Ioachim și Ana, de lângă cetatea Nazaret. Ei nu și-au pierdut încrederea în Dumnezeu și au continuat să se roage Lui să le dea și lor un copil. Domnul a văzut credința lor și le-a dăruit la bătrânețe o fetiță, căreia i-au pus numele Miriam (Maria). La trei ani au dus-o la templu, arhiereul de atunci, Zaharia, i­-a dat copilei, din insuflarea Domnului, cea mai înaltă cinstire, ducând-­o în cele dinăuntru ale Bisericii, în Sfânta Sfintelor, unde intra numai arhiereul, o dată pe an. Aici, în templu, a rămas fecioara, petrecând 12 ani în sfântă viețuire. Apropiindu-se vremea Bunei­ Vestiri, Fecioara Maria a ieșit de la templu, dezvăluindu-le preoților că a fost făgăduită lui Dumnezeu încă din leagăn și că ea însăși a ales o viață de feciorie neîntreruptă. Drept aceea, ea a fost logodită cu Dreptul Iosif, ruda sa, în vârstă de 84 de ani, ca, sub chipul căsătoriei, să se păstreze curată în lume.

Se pregătesc sorcovele

În calendarul popular, Vovidenia sau Ovidenia – care provine din slavonă și înseamnă „ceea ce se face văzută” – este o sărbătoare a luminii care nu trebuie să se lase învinsă de întuneric, deși este așezată în prag de iarnă, o sărbătoare a privirii dintru începuturi, a ochiului curat, de aceea țăranii obișnuiau să sfințească la biserică un fuior de cânepă, cu care se ștergeau apoi la ochi. Tot în această zi se aprind lumânări pentru cei care au murit neîmpărtășiți, fără lumânare, aceste „lumini de veci” fiind cât un stat de om pe vremuri. Se spune că așa cum va fi vremea la Vovidenie va fi toată iarna și dacă se întâmplă să ningă, va fi o iarnă grea. Tradiția populară spune că, de Vovidenie se deschid cerurile, iar animalele încep să vorbească. Tot în ziua de Vovidenie, copiii pun în vase cu apă crengi de măr. Ţinute la lumină și căldură, ele înmuguresc și înfloresc, fiind folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove.