ISTORIA BRAȘOVULUI. Unde era amplasat stâlpul infamiei?

În Evul Mediu, stâlpul infamiei era un obiect de diferite forme (cel mai adesea un stâlp, de unde și numele) de care unii delincvenți erau legați și expuși oprobriului public. El reprezenta și un însemn al dreptului seniorial, prin care conducătorii unei comunități înștiințau că au drept de judecată. 

În Brașov, primul stâlp al infamiei a fost amplasat, în 1595 în Piața Sfatului (aproximativ în zona dintre actuala arteziană și restaurantul „Cerbul Carpatin”), fiind imediat inaugurat, conform cronicilor, prin pedepsirea unui valon care își înjunghiase un camarad. Lângă el (aproximativ în locul fântânii arteziene de azi) era unul dintre locurile de execuție. 

În august 1718, stâlpul infamiei a fost înlocuit cu unul nou. În martie 1792, acesta a fost mutat în afara zidurilor cetății, undeva între porțile Klostertor (Poarta Mănăstirii sau a Vămii) și Purzentor (poarta principală a cetății, de la capătul Uliței Căldărarilor, actuala Republicii).
La stâlpul infamiei erau puși infractorii mai mărunți, precum și femeile care aveau aventuri cu bărbați căsătoriți, dar și unele dintre cele care nu aveau altă vină decât că erau frumoase și, din acest motiv, erau considerate periculoase pentru familiile din cetate. Tot acolo erau arse pamfletele anonime („pasquille”) găsite lipite pe Casa Sfatului și îndreptate de obicei împotriva conducătorilor orașului.
Ca fapt divers, în 1746, tot în Piața Sfatului, prostituatele au fost înhămate la o căruță și puse să care gunoaiele din piață…