Duminica Înfricoșătoarei Judecăți – Lăsatul secului de carne

În calendarul bisericesc, Lăsatul secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paşti: Duminica Înfricoșătoarei Judecăţi – când se lasă sec de carne, şi Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – când se lasă sec de brânză. Lăsatul secului de carne pentru Postul Mare are loc în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi. După această duminică intrăm în „săptămâna brânzei”, în care consumul de origine animală este oprit până la Sfintele Paşti. Duminica Înfricoşătoarei Jude­căţi deschide întrucâtva uşile postului, deoarece din această duminică, numită şi „a Lăsa­tului sec de carne”, credincioşii vor avea o săptămână de pregătire pentru post în care nu vor mai consuma carne, dar vor avea voie să consume peşte, ouă şi lapte cu toate derivatele lui. La capătul acestei săptămâni se află Duminica Izgonirii lui Adam din Rai când se lasă sec de brânză. După această zi începe Postul Mare, când se consumă doar alimente de post. În această duminică se încheie consumul de lactate, brânză şi ouă până la Paşti. În ceea ce priveşte peştele, se mai face dezlegare până la Paşti de Buna Vestire şi în Duminica Floriilor. De regulă, cuvântul sec, din sintagma „lăsatul secului”, este înţeles că fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post, se arată pe basilica.ro. Însă, la Sfinţii Părinţi, accentul nu cade numai pe mâncare. „Secul” pe care îl cere postul ortodox este seculum (saeculum), adică lumea împă­timită. Omul cel vechi, omul pă­că­tos, trebuie să dispară treptat. Primul pas pe această cale este sentimentul unei nespuse pocăinţe care ne duce la Înviere.

Sfinţii Părinţi au atras atenţia că postul înţeles doar ca efort alimentar nu are nici o valoare dacă nu este unit cu cel spiritual. De multe ori ne este dat să auzim că nu postul ali­men­tar este important, ci cel spi­ritual. Însă nu este aşa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfinţii Părinţi au rân­duit să ne înfrânăm de la anu­mite bucate pentru o vreme, au făcut-o cu bună-ştiinţă. Cre­din­ciosul nu trebuie să se mul­ţu­mească cu jumătăţi de măsură. Nu doar cu o parte sau o formă de post trebuie să-L întâmpine pe Hristos Cel înviat, ci cu întreaga să natură: trup şi suflet.