Ce interdicţii sunt la sărbătoarea din 29 august

În 29 august, când toţi creştinii din cultele istorice pomenesc Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoarea este întâmpinată cu post şi rugăciune, în amintirea celui mai aspru postitor şi zelos propovăduitor al credinţei. Aceasta se numără printre sărbătorile comune ortodocşilor şi romano-catolicilor. Credincioşii sunt îndemnaţi ca, în această zi, să postească şi să mediteze la modelul de viaţă şi virtute care rămîne Sf. Ioan Botezătorul. În tradiţia populară există tradiţii legate de interdicţia de a tăia cu cuţitul sau toporul sau de a consuma fructele sau legumele de forma unui cap omenesc, cele roşii ori vinul de aceeaşi culoare.

Prăznuită în Biserica Ortodoxă drept „Tăierea cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul”, aceasta este una dintre cele mai importante sărbători, dintre cele şase de peste an, consacrate Sfântului Ioan, cel identificat de profeţiile mesianice drept „Înaintemergătorul Domnului” şi devenit Botezătorul Mântuitorului şi unul dintre cei mai străluciţi sfinţi ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Este ultimul praznic important, cu care se încheie anul liturgic în Biserica Ortodoxă (.
Tatăl său, Zaharia, era slujitor al Templului, iar mama sa, Elisabeta, era verişoara Maicii Domnului. Naşterea Sfântului Ioan a fost în strânsă legătură cu Mântuitorul Hristos şi a fost deopotrivă un eveniment miraculos, anticipat ca atare de Arhanghelul Gavriil. În jurul anului 27 după Hristos, Sf. Ioan şi-­a început misiunea de propăvăduire şi botezare la râul Iordan, atrăgând mulţi discipoli prin austeritatea vieţii lui, stilul de predicare, mesajul profund şi radical. Apogeul misiunii sale l-­a constituit momentul în care însuşi Iisus a venit la Iordan, spre a fi botezat de Ioan, ceea ce a însemnat recunoaşterea prin Botez şi Teofanie (revelarea Sf.Treimi) a mesianităţii Mântuitorului.

Şase sărbători închinate Sf. Proroc şi Botezător Ioan

Exigenţa morală a Sf. Ioan Botezătorul l-­a iritat, însă, pe regele Irod Antipa şi în special pe cumnata şi concubina sa, Irodiada, fapt pentru care a fost întemniţat. Împreună cu Salomeea, fiica sa, Irodiada a elaborat o strategie vicleană prin care a obţinut, în cele din urmă, decapitarea Sf. Ioan Botezătorul. Ucenicii l-­au înmormântat la Sevasta (Palestina), iar de acolo moaştele sale au fost strămutate, în 362 d.Hr., la Alexandria, din cauza prigoanei anticreştine a împăratului Iulian Apostatul. Pe locurile în care moaştele au poposit, creştinii au ridicat numeroase biserici ce îl au ca protector. Cultul s-­a dezvoltat, iar Biserica, atât în Răsărit, cât şi în Apus, i-­a consacrat câteva sărbători importante: Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul – 23 septembrie, Soborul Sf. Ioan Botezătorul (7 ianuarie); Prima şi a doua aflare a capului – 24 februarie; A treia aflare a capului său – 25 mai, Naşterea (24 iunie); Tăierea Capului (29 august).
Tradiţia creştină spune că a fost înmormântat fără cap, de teamă ca Sfântul Ioan Botezătorul să nu învie atunci când trupul se va uni cu capul. Icoana sărbătorii surprinde imaginea unui profet cu înfăţişarea ascetică, acoperit cu un veşmânt din păr de cămilă şi înscris cu un brâu de piele (Matei, 3. 1­5), desculţ, purtând în mâna dreaptă crucea biruinţei, iar în mâna stângă o tipsie cu capul său tăiat. Poartă o pereche de aripi heruvimice, semn al importanţei sale în ordinea cerească. Ca toate sărbătorile creştine, ce comemorează viaţa unui martir al Bisericii, „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” este şi un prilej de bucurie. Pentru un creştin, moartea nu este un eveniment implacabil, definitiv şi fără ţintă, ci reprezintă o trecere spre un alt plan al existenţei. Acolo, sufletele sfinţilor se regăsesc în vecinătatea dumnezeirii, slujind drept mijlocitori ai legăturii dintre Dumnezeu şi oameni.

Interzise cuţitul, culoarea roşie, fructele rotunde

Prin tradiţie, există interdicţia de a nu tăia nimic cu cuţitul sau cu toporul. Aşa că, în această zi, pâinea se frânge, iar legumele se rup în bucăţi. În acelaşi timp, nu se consumă fructele sau legumele care au forma unui cap omenesc (mere, pere, varza, usturoi) sau a unei cruci (nuci, pepene). Nu se bea vin roşu, acesta semănând prea mult cu sângele care a curs ân acea fatidică zi. De asemenea, din acelaşi motiv, pe masă nu trebuie să se găsească fructe şi legume de culoare roşie. În schimb, există obiceiul de a da de pomană mere, pere şi castraveţi, de sufletul celor trecuţi în altă lume.

Post pentru păcate grele

O datină străbună spune că cei care se ştiu a fi săvârşit păcate grele trebuie să ţină post negru de la Tăierea capului Sfântului Ioan până la Înălţarea Sfintei Cruci, 14 septembrie. Prin acest post, creştinii îşi mântuiesc sufletul de păcate mari. Cel mai adesea părinţii postesc pentru blesteme sau vorbele urâte şi grele spuse în ceasuri necurate, la mânie şi furie contra copiilor. În fiecare zi din acest post credincioşii mănâncă o turtă de grâu sau de mălai, coaptă (în spuza pe cărbuni dacă se poate), pe care cel ce posteşte trebuie să o pregătească şi să o coacă singur. Nu e permis să o taie, ci să o frângă, păstrându-se restul rămas de la mâncare jos, pe pămînt, sub icoana Preacuratei. În tot acest timp se vor ruga pentru mântuirea păcatelor. Postul negru se încheie la biserică, unde se dau de pomană colaci, struguri şi lumânări. La păcate mai uşoare se pot mânca şi poame sau să se ţină post obişnuit, aspru. Toţi cei care îşi simt sufletul greu de vreun păcat pot ţine acest post, rugându-se la iertare. În zilele noastre, Biserica recomandă post negru doar pe 29 august (tradiţia populară „îndulceşte“ acest post, permiţînd să se mănânce struguri). Cei care ţin post negru îşi uşurează propriile suflete sau ajută sufletele unor rude să se mântuiască de cele mai grele păcate: avort, crimă, furt, blesteme aruncate în special asupra propriilor copii.