Calendar popular: „Macaveiul ursului” și „Paștele vițeilor”

În tradiția populară românească, ursul are un loc foarte important și de aceea este cinstit cum se cuvine. Ursul este sărbătorit la Martinii de Iarnă (1-3 februarie), la Ziua Ursului (2 februarie), în Sâmbăta Ursului (o săptămână înainte de Moșii de Florii, de Sâmbăta lui Lazăr sau toamna, la Sfântul Andrei), de 1, 2 și 13 august. Ziua de 1 august (închinată Sfântului Mucenic Macabei) este numită în calendarul tradițional românesc „Macaveiul ursului”  sau Împuiatul (împerecherea) urșilor, pentru că încep a coborî urșii de la munte și a se împerechea. În Ţara Hațegului, ursului i se pun daruri în drum (o pulpă de vițel) dându-i-se nume ca Moș Martin, Moș, Ăl bătrân. 2 august este și ea ziua ursului și se ține să nu facă urșii și lupii pagube; nu se lucrează cânepa, în timp ce 13 august se sărbătorește pentru ca ursul să nu omoare animalele. La Macavei se încheie și anul apicol. Acum sunt retezați stupii, adică este scursă toată mierea și se lasă doar atât cât le trebuie albinelor să treacă cu bine peste iarnă. După ce curăță bine stupii și îi pregătesc pentru anotimpul rece, oamenii organizează petreceri la care se servesc turte și ulcele de vin îndulcit cu miere. Important este ca fiecare mesean să guste din fagurii de miere puși deoparte, ca să fie feriți de animalele pădurii. Stuparii se ospătează cu vinuri îndulcite cu miere și cu turtițe calde.
Sărbătoarea de astăzi este ținută cu strășnicie, pentru ca oamenii, animalele și gospodăriile să nu fie atacate de urs. Se spune despre acest animal că influențează ursitoarele la nașterea copilului. Pruncii unși cu untură de urs de către moașe cresc voinici, iar copiii bolnavi de „sperietoare” se vindecă dacă sunt afumați cu păr de urs. Bărbații călcați primăvara de urs nu mai suferă de dureri de spate tot anul. Moș Martin știe a prevesti și vremea, când iese sau nu din bârlog. De Macavei nu se mulg vacile, ci doar vițeii sunt lăsați slobozi să sugă. În tradiția populară, sărbătoarea mai este cunoscută drept Paștele vițeilor. Prin tradiție, aceasta este și ziua în care turmele de oi își încep drumul spre poalele munților. Câteva spice de grâu și boabe altor plante, dintre cele mai bune, sunt due, la biserică pentru a fi sfințite și pentru a căpăta har. După ce boabele sunt amestecate bine cu celelalte semințe, vor putea fi puse în pământ. Din ele vor ieși plante sănătoase, roditoare, spune tradiția.