BRAȘOVUL și Marea Unire din 1 Decembrie 1918

Actul de 1 Decembrie 1918 n-­a fost rodul accidental al unei simple conjuncturi favorabile, ci consecinţa firească a unei realităţi istorice, aducând la normalitate un adevăr fiinţând de veacuri şi îndeplinind un ideal naţional care n-­a încetat să trăiască de­-a lungul timpului în inimile românilor. Secvenţe din atmosfera de trăire intensă din perioada Marii Uniri, în rândul braşovenilor, dăinuiesc în arhivele muzeeelor, dar adevărata stare de bucurie şi împlinire, entuziasmul românilor transilvăneni din acele zile sunt greu de redat prin cuvinte. Nici o vocabulă nu poate transcrie momentul de graţie care aduce îndeplinirea unui ideal.
Cu ajutorul prof. dr. pr. Vasile Oltean (foto 1), directorul Muzeului Primei Şcoli din Româneşti din Şcheii Braşovului, care scotoceşte neobosit în arhive de decenii şi nu încetează să uimească de câte „comori” mai zac ascunse, vă putem dezvălui câteva dintre aceste mărturii. Tot pr. Oltean a descoperit recent un steag care îl înfăţişează pe domnitorul Mihai Viteazul (foto 2) și care a fost dus de Junii Roşiori la Alba Iulia, în 1918.

Pregătirea evenimentului

În manifestul publicat de „Adevărul” din 21 octombrie/3 noiembrie 1918, se anunţa cu bucurie: „Revoluţia a învins. S-­a constituit Consiliul Naţional Român”. Acesta a fost semnalul care a provocat importante mişcări de organizare a românilor transilvăneni. Întruniţi în casele parohiale ale Bisericii Sf. Nicolae, în ultimele zile ale lui noiembrie, braşovenii au decis constituirea Sfatului Naţional Român din Ţara Bârsei, având în frunte un Comitet Executiv şi propunându-­şi să se ocupe de organizarea gărzilor naţionale în comunele din zonă. În primul număr din „Glasul Ardealului” (apărut între 9 noiembrie 1918 şi 12 ianuarie 1919), se lansează un apel de organizare: „Români din toate unghiurile ţării! Organizaţ-i­vă! Faceţi să răsune glasul vostru dintr-un colţ în celălalt al lumii, în cinstea şi mândria neamului nostru întreg”. În acelaşi ziar au fost publicate Regulamentul de organizare şi funcţionare a gărzilor naţionale, comunicatele oficiale şi Ordinele de zi ale Comandei militare române din Braşov.
În aceeaşi perioadă, au început să se formeze gărzile naţionale, despre care  „Glasul Ardealului” consemna: „românii din Ţara Bârsei şi Ţara Făgăraşului, din ţinutul Rupei au participat la evenimentele revoluţionare cu dârzenia şi combativitatea ce i­a caracterizat şi în alte momente ale istoriei”. Referitor la atitudinea comunităţilor etnice braşovene şi transilvane, în general, în rândul maghiarilor există o reţinere şi chiar ostilitate, îndeosebi în perioada cât oraşul n­a fost stăpânit de trupele române, după ce timp de 40 de zile (29 august ­ 7­8 octombrie 1916) Braşovul a trăit clipe de entuziasm, mândrie şi încredere în armata română. Exprimată de către Consiliul Naţional Săsesc, poziţia saşilor este susţinută şi de intelectualii braşoveni, prin dr. Karl Ernst Schnell, primarul de atunci al Braşovului, care, într­-o convorbire cu un reprezentant al preşedintelui SUA, W. Wilson, spunea: „Saşii apreciază unirea tuturor românilor ca rezultat al unui proces firesc şi legitim”.

Participarea la Marea Adunare Naţională

La 10/23 noiembrie 1918, organele centrale reglementau participarea românilor transilvăneni la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, prin publicarea Convocării în „Glasul Ardealului”. În coloanele acestui ziar se putea citi adeziunea clară şi entuziastă pentru unire: „Lozinca noastră este: Unirea tuturor românilor într­un stat naţional, în care toate puterile sociale, ţinând de aceeaşi ţintă, se unesc firesc şi de bună voie, într-­o deplină armonie, conform ideilor moderne de constituţionalism şi economie naţională”. Ziarul adresa românilor îndemnul de a pleca la Alba Iulia, publicând, în trei numere consecutive, pe prima pagină apelul: „La Alba Iulia; Veniţi la Marea Adunare Naţională să ne afirmăm cu tărie drepturile noastre sfinte!”.
De pe meleagurile braşovene au fost delegaţi la Marea Adunare de la Alba Iulia protopopii, reprezentanţi ai societăţilor culturale, învăţători, ofiţeri şi soldaţi ai Gărzii naţionale, meseriaşi, reprezentanţi ai cercurilor electorale. La Alba-Iulia au fost cel puţin 94 de delegaţi, din zona Braşovului. Consultarea democratică şi plebiscitară a românilor, prin semnarea credenţionalelor, a adunat 12.102 de semnături, fiind o dovadă a voinţei româneşti de unire: „să fim alăturaţi, împreună cu teritoriile româneşti din Ardeal, Banat, Ungaria şi Maramureş, la Regatul României, sub stăpânirea Majestăţii Sale, Regele Ferdinand I”.

Mărturiile unui şcheian

Gheorghe Bideţ, fost epitrop al Bisericii Sf. Nicolae a donat un manuscris aflat în arhiva Muzeului Primei Şcoli Româneşti, în care rememorează: „Înainte de a începe retragerea trupelor austro­ungare, după victoria de la Mărăşeşti, în Şcheii Braşovului, sub preşedinţia protopopului Saftu Vasile, s­-a adunat multă lume din Şchei, în sala de şedinţe a Consiliului (…), s-­a cântat «Deşteaptă-­te, române!»”; „… într-­o după-­amiază coborau şcheienii, cu un rând de drapele în faţă, cântând «Deşteaptă-­te, române!» într-­o piaţă şi, după vreo oră, soseşte armata română, defilând în faţa bisericii din Piaţă. (…) S-­a jucat «hora» în mijlocul Pieţei şi la«Şaguna». Erau junii şi femeile din Şchei, în frumosul costum tradiţional al Şcheiului, în frunte cu generalul francez Berthelot şi cu părintele protopop Saftu. S-­a făcut o mare manifestaţie, sprijinită de armata română…”.
Pentru 40 de zile, românii braşoveni trăiesc visul libertăţii. Pe clădirile Casinei, a Liceului „Andrei Şaguna” şi bisericii „Sf. Nicolae” fâlfâiau steagurile tricolore cu inscripţia „Dacia Felix Rediviva”, iar colonelul Mihai Darvari, conducătorul regimentului VI „Mihai Viteazul”, este primit în fruntea armatei române de autorităţile locale în frunte cu Gheorghe Baiulescu şi Fabricius şi „în numele poporaţiunii săseşti şi maghiare, care locuieşte cu noi împreună” – declara Baiulescu – le adresează un bun venit.

Persecutați și pentru că „au aplaudat armata română”

Cele 40 de zile de sărbătoare s-au încheiat ca un vis şi, o dată cu retragerea armatei române, au urmat crude răzbunări împotriva românilor care au rămas în oraş. Primii arestaţi au fost preoţii bisericii „Sf. Nicolae” din Șchei: Vasile Saftul (cu cei doi copii şi soţia); Nicolae Stinghe (cu cei doi copii, ultimul doar de 6 săptămâni) şi Ioan Prişcu. Au urmat epitropii bisericii: Gh. Mazăre, Gh. Bideş, N. Navrea, E. Voina şi Ştefan Popovici. Este impresionantă atitudinea curajoaselor femei, care, arestate pe motiv că „au aplaudat armata română”, „au lucrat la Crucea Roşie română”, „au aruncat cu flori în faţa armatei române”, au transformat arestul într-un spectacol al demnităţii şi răspunsurile date tribunului clujan de Elena Mureşianu, Maria Maximilian, Elena Săbădeanu ş.a. au rămas în cronica acelor vremuri, în care cele arestate se prezentau la proces în haine de spectacol. Atrocităţile au culminat cu bestialitatea faţă de unii bărbaţi, ca măcelarul Vasile Olteanu din Schei, care, pe motiv că a oferit armatei române carne, a fost târât, legat de gât pe străzile Braşovului, până la Bartolomeu, ţintuit de un stâlp şi ciuruit de gloanţe şi după ce decedase. Gheorghe Dima, marele compozitor, încercase să plece spre Bucureşti cu fetiţele sale şi un nepot, dar arestat, este acuzat că a cântat cu Nicolae Oanceas şi corul lor sub Tâmpa, când se dărâmă statuia lui Arpad, cunoscând astfel trei luni de temniţă braşoveană, alte trei luni la Târgu Mureş şi un an la Cluj. Exemplele oferite de documente sunt mai multe. Cei care au reuşit să se refugieze în străinătate au găsit ca formă de luptă calea diplomatică. Profesorii şagunişti Iosif Blaga, Candid Muşlea, C-tin Lacea, Sterie Stinghe, Onisifor Ghibu, Pompiliu Nistor ş.a. la Chişinău au organizat şi o Universitate au lansat cunoscutele acte oficiale: Proclamaţia de la Darnăiţa şi Manifestul din aprilie 1917, făcând să apară „Gazeta Transilvaniei” şi în Siberia. Peste 20 de voluntari se aflau la Praga, alţii în Italia (Nicolae Stinghe, N. Grădinaru ş.a. din Schei), în Anglia, Belgia, Franţa şi Italia George Moroianu; în Franţa Ion Ursu; în America Vasile Stoica şi Ion Podea, care semnează şi „Declaraţia de independenţă a popoarelor din Imperiul Austro- Ungar”.
„Astăzi, aniversarea de la 1 Decembrie, mai ales la Centenar, trebuie să o sărbătorim cu genunchii îndoiţi în faţa celor care s-au jertfit atunci şi au încununat un ideal de veacuri”, a subliniat profesorul Oltean.

Steagul cu care au fost Junii Roșiori, în 1918, la Alba-iulia

O descoperire recentă făcută de pr. Oltean este un steag dus de Junii Roşiori la Alba Iulia, la Marea Unire din 1918, Drapelul, care îl înfăţişează pe Mihai Viteazul, domnitorul care a reuşit prima Unire a principatelor române, a fost descoperit recent în depozitul Complexului muzeal al Primei Şcoli Româneşti, din Şcheii Braşovului, unde mai sunt încă trei camere de cercetat. „În 1949, când Anna Pauker a dat acel decret, prin care Armata Română trebuia să ardă, în fiecare lună, 40 de metri liniari de arhivă bisericească, preotul Ioan Prişcu, participant şi el la 1918, la Marea Unire, le-a urcat în turnul Bisericii (Sfântul Nicolae n.r.) şi a zidit uşa de intrare la turn şi n-a spus nimănui. Abia în 1967 s-au descoperit şi de atunci tot căutăm, tot aflăm şi găsim noutăţi”, a spus directorul Muzeului Primei Şcoli Româneşti.
Una dintre comorile descoperite recent este şi acest steag, care îl înfăţişează pe Mihai Viteazul. „Este un steag de surpriză pentru noi, o pictură foarte veche şi imaginea cu care seamănă perfect cu cea pe care a realizat-o Nicolae Cretan, la Praga, când Mihai Viteazul s-a întâlnit cu Rudolf. Avem certitudinea că el a fost folosit la festivităţile de la Alba Iulia, pentru că pe mânerul steagului sunt ţintele cu numele celor care au participat la Alba Iulia, în afara celor 94 de oficiali braşoveni, au fost foarte-foarte mulţi veniţi în compania celor oficiali, printre care şi Junii braşoveni”, a precizat părintele Oltean.
Tot recent a fost descoperită şi Cronica Transilvaniei din vremea lui Mihai Viteazu, de la Nurnberg, din 1603. Şi acest document preţios este expus la Muzeul din Şcheii Braşovului. „E cea mai veche cronică despre Mihai Viteazu, la un an şi jumătate de la moartea lui, are 700 de pagini, cu nişte aprecieri formidabile despre Mihai Viteazu, şi de câte ori spune Mihai Viteazul, spune Mihai der Tapfere, adică Mihai Eroul, ceea ce m-a satisfăcut în mod deosebit – aprecierea pe care străinii o au, la 1603, faţă de Mihai Viteazul”, a mai spus acesta.
Tot în aceste depozite a fost descoperit şi steagul care a fost dus la ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand, la Alba Iulia, în 1922. Drapelul a fost al unui şcheian, Petre Popovici, care l-a ascuns pe vremea comunismului.

Alte prețioase mărturii istorice se găsesc în muzeu, trebuie doar să-l vizitați.

Citiți și:

CENTENAR. 1 Decembrie – ce și de ce sărbătorim