Cultură

BRAȘOVUL este orașul Imnului Național, dar de 20 de ani e nedreptățit

  • muzeucmandreimuresianu.jpg
  • texulimnuluimanuscris.jpg
  • facsimilimnulnational.jpg
 

Duminică vor avea loc, şi la Braşov, ceremonii dedicate Zilei Imnului Naţional. Cu tot respectul cuvenit acestui simbol naţional sacru, fixarea sărbătorii în 29 iulie este o eroare, bazată pe argumente istorice inconsistente. O eroare legiferată, însă, fiindcă din 1998, Parlamentul a adoptat o lege ce a consacrat ziua de 29 iulie drept Ziua Imnului Naţional, pentru că în acea zi (1848) l-ar fi cântat Anton Pann pentru prima oară, la Râmnicu Vâlcea. De fapt, meritele asupra zămislirii lui revin braşovenilor şi Braşovului, aici fiind creat şi cântat prima dată, în iunie 1848.

Tot de 20 de ani, prof. dr. dr. pr. Vasile Oltean, directorul Muzeului Primei Şcoli Româneşti şi preşedintele Fundaţiei omonime, se zbate să restabilească adevărul istoric. Eforturile sale, concretizate într-o carte ce a ajuns la opta reeditare şi în memorii către Parlament, Preşedinţie, Guvern şi Academia Română, au fost o luptă cu morile de vânt. Prof. Oltean demonstrează cu documente indubitabile că meritul zămislirii Imnului Naţional revine Braşovului şi braşovenilor, nu doar pentru că aici a fost creat şi cântat pentru prima oară, dar şi fiindcă doi braşoveni deţin paternitatea asupra versurilor, dar şi asupra melodiei.
Dacă în privinţa versurilor nu există controverse, poetul braşovean Andrei Mureşianu fiind autorul poeziei „Răsunet”, devenite ulterior „Deşteaptă-­te, române!”, în privinţa melodiei persistă o confuzie, care a generat şi stabilirea Zilei Imnului Naţional în 29 iulie.

George Ucenescu a adaptat melodia

„Nu ne îndoim de paternitatea melodiei, care aparţine dascălului George Ucenescu din Şcheii Braşovului, student, ucenic al lui Anton Pann. Afirmaţiile noastre privind paternitatea braşoveană a versurilor şi melodiei se bazează pe propriile mărturisiri ale lui George Ucenescu, lăsate în manuscrisul său de cântece, păstrat la Academia Română. Mărturisirea autorului certifică adevărul, care poate fi subliniat astfel: versurile lui Andrei Mureşianu sunt scrise în acea efervescenţă revoluţionară a întâlnirii dintre revoluţionarii munteni şi moldoveni veniţi de la Blaj, de pe Câmpia Libertăţii, la Braşov; pentru a se crea ambianţa întâlnirii, protopopul de atunci, Bonifatie Pitiş solicită concursul poetului Andrei Mureşianu, înrudit cu el, precum şi al lui George Ucenescu dascălul de cântări şi (pe atunci) psalt al Bisericii Sfânta Treime – ­Tocile; mai întâi poetul Mureşianu a cunoscut melodia de la Ucenescu şi apoi şi-­a formulat conţinutul poeziei, pentru că, spune documentul, «căuta melodie după care să compue un sonet»; în duminica următoare, când încă mai erau prezenţi revoluţionarii români, veniţi de la Blaj, s-­au reîntâlnit şi cel care a adaptat versurile la melodia «Din sânul Maicii mele» (evident o priceasnă bisericească) a fost George Ucenescu şi tot el a răspândit-o, «fiind poftit în toate părţile» să-­l cânte”, precizează prof. Oltean.

Nu Anton Pann, nici la Râmnicu-Vâlcea

Profesorul Oltean spune şi acum, decepţionat şi revoltat, că i se pare de neînţeles uşurinţa cu care s-­a decretat de Parlament ziua de 29 iulie ca „Zi a Imnului Naţional Deşteaptă­-te Române”, folosindu-­se exclusiv de „Raportul nr. 10 din 30 iulie 1848 al Comisarului extraordinar al Districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, către Ministerul trebilor din lăuntru al Ţării Româneşti”. În document este relatată sărbătoarea prilejuită de aprobarea Constituţiei şi sfinţirea steagurilor naţionale la Râmnicu-­Vâlcea, moment la care a fost prezent şi Anton Pann, care a cântat „un prea frumos cântec”. „Nu poate fi negat faptul că Anton Pann ar fi intonat un cântec patriotic la Râmnicu-­Vâlcea, dar a decreta că acesta a fost «Deşteaptă-­te, române!» este hazardat”, crede prof. Oltean, argumentând că în acea perioadă de efervescenţă revoluţionară circulau numeroase cântece patriotice pe versuri ale poeţilor paşoptişti.
Celebrarea Zilei Imnului Naţional în 29 iulie, ca fiind născut în acea zi la Râmnicu­-Vâlcea, nu rezistă verificărilor istorice temeinice. „Apreciem în mod deosebit adoptarea cântecului „Deşteaptă-­te, Române” ca imn naţional, dar nu putem accepta sărbătorirea lui nefiresc, pe baza unor mărturii inexacte. Să dăm Cezarului ce e al Cezarului, adică braşovenilor Andrei Mureşianu şi George Ucenescu meritul de a fi autorii Imnului naţional «Deşteaptă-te, române»”, a conchis prof.dr. pr. Vasile Oltean.

Mureşianu, şi melodia?

Dr. în istorie Valer Rus, directorul Muzeului „Casa Mureşenilor”, decretat drept Muzeul Imnului Naţional (foto 1-4) are o variantă care nu neagă paternitatea braşoveană a Imnului Naţional, ci doar a lui Ucenescu asupra melodiei. Acesta susţine că tot Andrei Mureşianu este părinte al versurilor şi a melodiei, bazându-se pe relatările soţiei sale, Susana Mureşanu, consemnate în documente aflate la muzeu: „Andrei Mureşianu şi-a luat băieţii de români de la gimnaziul catolic din localitate şi băieţi de la şcoala primară a neguţătorilor români şi s-a dus cu ei pe Tâmpa, cântând «Deşteaptă-te, române!» După o melodie veche, tărăgănată, care i s-a potrivit. Când s-a coborât de pe Tâmpa, băieţii îl cântau de minune. E bine deci să se ştie că melodia lui «Deşteaptă-te, române!» tot poetul Mureşanu i-a dat-o, cum povestesc mai sus, şi acest imn mai întâi a fost cântat, pe urmă a fost publicat”, conchide Rus.

 


Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.

Google Ads Whatsapp Channel

Articole asemănătoare

0 0 voturi
Evaluarea articolului
Abonaţi-vă
Anunțați despre
0 Comentarii
Păreri in linie
Vezi toate comentariile
Back to top button