BRAȘOV. Sf. Nectarie, vindecătorul de cancer, sărbătorit la Șinca Veche și la Bucium

Pe 9 noiembrie, bisericile ortodoxe îl sărbătoresc pe Sfântul Nectarie din Eghina, Taumaturgul (Vindecătorul) – foto, icoana din stânga, iar în icoana din dreapta se află alt sfânt taumaturg, Sf. Efrem cel Nou. Nectarie este un sfânt mai „nou” (1846 Silivria,Trakhia, Grecia – 1920, Atena),  Mitropolit al Pentapolei (Libia), director al Seminarului Rizareios și întemeietor al mănăstirii „Sfânta Treime” din Insula Eghina. În popor, Nectarie Taumaturgul este cunoscut drept sfântul vindecător de cancer. „Astăzi, în ziua sa de pomenire, milioane de oameni își îndreaptă rugăciunile către cel ce a trăit ca un înger în trup și cunoaște răbdarea durerilor, dar și triumful în mijlocul imposibilului”.

Sfântul Nectarie a fost canonizat în anul 1961, Sfântul Sinod al Bisericii Constantinopolului l-a proclamat sfânt al Bisericii Ortodoxe, fiind unul din cei mai populari sfinți în Grecia de azi. Ceea ce îi atrage pe oameni la Eghina, unde se află ctitoria și mormântul său, e puterea făcătoare de minuni ce izvorăște din sfintele sale moaște. De altfel, Sfântul Nectarie e cunoscut ca un sfânt taumaturg, vindecător al uneia din cele mai cumplite boli: cancerul. Sunt nenumărate mărturii, unele de dată foarte recentă, ale celor ce au fost vindecați de diferite boli prin ajutorul primit de la Sfântul Nectarie,  fiind consemnate în mai multe volume despre viața sa. Acest sfânt s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei şi este cunoscut drept vindecător de cancer şi de alte boli grave.

Creştinii se pot închina moaştelor Sfântului Nectarie la mai multe mănăstiri și biserici de mir din ţară, printre care și două din județul Brașov: paraclisul Mănăstirii „Maica Domnului – Bucuria neaşteptată” din Mănăstirea rupestră Șinca Veche (moaştele au fost dăruite de Mănăstirea Grigoriu din Sfântul Munte Athos) şi la biserica „Sfânta Treime” din localitatea Bucium, judeţul Braşov.

La botez a primit numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani se îndreaptă către Constantinopol, dornic să-și continue studiile. În anul 1866, ajunge în insula Chios, unde lucrează ca pedagog și dascăl. La 27 de ani, devine monah la Mănăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie. După ce a absolvit cursurile Facultății de Teologie din Atena, în anul 1885, pleacă în Egipt. Aici slujește la biserica „Sfântul Nicolae”, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotonește mitropolit onorific de Pentapolis. Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie că ar vrea să ia locul patriarhului, este exilat în anul 1890 în Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanță, prin care îi retrage cinstea arhierească. În Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios. Renunță la funcția de conducător al Seminarului Teologic și întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde rămâne până la sfârșitul vieții. Trece la cele veșnice pe 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat timp de un an și jumătate chinurile cancerului. Deși moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecător de cancer și de alte boli grave. Printr-o întâmplare minunată, trupul sau este descoperit neputrezit și izvorând mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Canonizarea sa a avut loc în 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.