Brașov. Se împlinesc 100 de ani de la masacrul de pe „tranșeea morții”. Unde va fi comemorarea?

Comitetul Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice din Brașov a anunțat, în raportul de activitate pe anul trecut, că în 2016 vrea ca alături de alte instituții și asociații să facă toate demersurile în vederea demarării lucrărilor pentru Complexul Monumental Bartolomeu, având în vedere faptul că se împlinesc 100 de ani de la evenimentele din 7-8 octombrie. 

Mai precis, acum un secol, în 14/27 august, Armata Română a trecut Carpații, iar după două zile a cucerit Brașovul. A urmat ofensivă în Transilvania, însă, după o lună, românii sunt copleșiți de forțele germano-austro-ungare și încep retragerea strategică (decizia a fost luată și în contextul în care multe divizii au fost mutate între timp pe frontul din Dobrogea, unde era cel de-al doilea front deschis de România în momentul în care a intrat în război, iar ofensiva s-a transformat repede într-o defensivă disperată). Între 24-25 septembrie (7-8 octombrie stil nou, iar, după unele surse, 10 octombrie) se dă lupta pentru Brașov, „tranșeea morții”, cum îi spun unii istorici.
„A fost o luptă uriaşă, în cursul căreia compania şi jumătate din Regimentul 45 (Vlaşca) îşi cheltuise întreaga muniţie. Inamicul, văzând rezistenţa îndârjită ce i se opune, era de credinţă că în faţa sa se găseşte o puternică ariergardă românească. În consecinţă a concentrat puteri şi mai multe şi după două zile de lupte, a forţat în noaptea spre 10 oct. (duminică) trecerea liniei ferate dincolo de gara Bartolomeu, pe care o apăra căpitanul Cristescu Sava cu 1/2 companie, care a fost nevoit să se retragă în faţa puhoiului inamic. Prin retragerea aceasta subită în decursul nopţii, aripa stângă a liniei de trăgători, care se afla înșirată de-a lungul liniei ferate dincoace de gara Bartolomeu spre gara Braşov, a rămas descoperită şi neavizată despre cele întâmplate. Inamicul, care trecuse linia ferată folosindu-se de întunericul nopţii, a strecurat două mitraliere în depozitul de maşini de la Bartolomeu, aşezându-le într-un geam spre flancul stâng al liniei de trăgători, iar la spatele liniei de trăgători se furişaseră soldaţi germani înarmaţi cu grenade de mână. În zorile dimineţii de 10 octombrie compania românească s-a trezit deodată din flanc cu un foc ucigător de mitraliere. Mulţi soldaţi au căzut morţi în primele momente. Cei rămaşi în viaţă au început să se retragă spre oraş. Făcând însă câţiva paşi înapoi, au fost întâmpinaţi cu grenade de mână. Din aproximativ 250 soldaţi, câţi se găseau de-a lungul liniei ferate, n-a scăpat nici unul cu viaţa. Toţi au fost ucişi în mod barbar din flanc şi de la spate. Actul acesta de cruzime, pe care-l recunoaşte şi inamicul în descrierea luptei de la Bartolomelu, a fost fără îndoială un act de răzbunare pentru lupta de 2 zile, pe care au susţinut-o eroii români căzuţi şi temerea că adversarul, care i-a oprit timp de 2 zile înaintarea, se găseşte în număr cu mult mai mare decât a fost de fapt. Imediat după luptă un ofiţer inamic a fotografiat linia de trăgători cu soldaţii români căzuţi… De încheiere încă o constatare, făcută de inamic. La soldaţii căzuţi în linia de trăgători, nu s-a găsit nici un cartuş. Dovadă că în lupta de 2 zile au tras toate gloanţele”, relata „Gazeta Transilvaniei” în anul 1921.
Potrivit unor istorici, ofițerii care au organizat retragerea nu au planificat atent acțiunea, motiv pentru care cei 250 de soldați (168 conform unor surse) au rămas descoperiți, când inamicul s-a strecurat prin breșele lăsate de companiile care au părăsit linia în cursul nopții. 

Întreaga companie română, înşirată într-o linie compactă, moartă lângă linia ferată

Există și o relatare a unui participant la lupte, din perspectivă germană, se arată într-un material postat pe art-historia.blogspot.ro. Astfel, H. Wachner reproduce mărturia unui locotenentul prusac: „În primele ore ale dimineţii românii stăteau încă culcaţi într-un câmp de cartofi, înaintea terasamentului căii ferate şi au încercat să ne atace dinspre flanc, dar cum se lumina se retrăgeau până la calea ferată. Acum am primit eu, în calitate de comandant de pluton ordinul, de a mă deplasa cu o trupă la hambarul feroviar şi la canton, de unde puteam să-i prindem pe românii de la linia ferată. Am adus trupa în poziţie şi am deschis focul asupra companiei române înşirate de-a lungul căii ferate. Din păcate am avut după vreo 200 de trageri un blocaj, după care în dreapta mea, lângă canton, intră foarte curajos pe poziţie o armă ungară trăgând şi ea vreo bandă de mitralieră, dar este nevoită să-şi schimbe poziţia, din cauza focului intens din partea română şi a atacului cu grenade de mână. Între timp caporalul Straßburg, ochitorul meu, mi-a reparat blocarea armei şi a tras din nou în lungul căii ferate, realizând un asemenea efect, încât acei puţin români rămaşi în viaţă au făcut semne de predare. Am pornit împreună cu ungurii şi am găsit întreaga companie română, înşirată într-o linie compactă, moartă lângă linia ferată, în afară celor 40–60 de soldaţi, pe care i-am luat prizonieri”. 

Rămășițe pământești, acoperite cu asfalt 

După încheierea Marelui Război, în Bartolomeu a fost amenajat un cimitir și a fost adus un monument dedicat celor care și-au pierdut viața pe „tranșeea morții”. Apoi, în anii ’70, zona a suferit o serie de modificări urbanistice. Cu această ocazie s-a restructurat traseul căii ferate și al străzii. Cimitirul eroilor a fost dezafectat, iar osemintele eroilor au fost deshumate şi plasate într-o biserică din Brașov. Potrivit unor martori, deshumarea s-a făcut în mare grabă, astfel că multe dintre rămășițele pământești au rămas sub drum. Din tot complexul a rămas pe loc doar monumentul ascuns lângă calea ferată, aflat acum într-o stare deplorabilă. După Revoluție s-a încercat realizarea unui Complex Monumental dedicat soldaților români care și-au pierdut viața pe „tranșeea morții”, însă nu nici o idee nu a fost materializată.