BRAȘOV. Pianistul Horia Mihail, despre povestea de viață din spatele diplomelor obținute în SUA / De ce a fost nevoit să facă facultatea și masterul „pe repede înainte”

Cunoscut la nivel internațional, pianistul brașovean Horia Mihail, în prezent director artistic al Filarmonicii Brașov și consilier în cultură al primarului Allen Coliban, și-a rupt din timpul său pentru a ne povesti cum a reușit, în premieră chiar și pentru americani, să facă facultatea și masterul în doar trei ani.

El este absolvent al Universității din Illinois (University of Illinois). Studiile le-a făcut în perioada 1992 – 1995.

A fost nevoit să scurteze pe cât posibil experiența de student, respectiv masterand, din motive financiare, după cum ne-a explicat. 

Când plecase din România, nu știa exact în ce dificultăți financiare va intra, promisiunile fiind diferite de… realitate.

„Plecasem din România la îndemnul viitorului meu profesor, marele pianist englez Ian Hobson care, artist fiind, nu prea știa ce mi se va întâmpla din punct de vedere academic. Informațiile pe care le aveam erau că voi termina rapid facultatea (pe care o începusem la București cu doi ani în urmă) și că din toamna anului 1993 voi fi înrolat în programul de Master, voi deveni asistent și voi primi un salariu cu care mă voi descurca decent. Plecasem de acasă cu 1.700 de dolari cash, bani împrumutați de mama mea de la o bună prietenă, colegă de breaslă, stomatolog, care trăia la Milano. După câteva săptămâni petrecute în Urbana, fiind ajutat de către violonistul Șerban Lupu, profesor la universitate, care mi-a pus la dispoziție camera menajerei pentru care am muncit atât în bucătărie cât diverse treburi casnice, am înțeles de la «adviser-ul» meu, prof. Andrew de Grado, că sunt înscris în anul I, semestrul I și că aș mai avea patru ani de facultate până la absolvire și până la salariul pe care Ian Hobson îl promisese. Am realizat că nu aveam cum aștepta atâta vreme deoarece universitatea, fiind de stat, nu acorda burse studenților străini decât pentru un an”, a povestit pianistul.

El ar fi putut să se resemneze și să se întoarcă în România, unde să studieze mai departe la Conservator, în București. Nu a făcut-o, însă, ci a găsit o soluție îndrăzneață.

„Am solicitat o audiență decanului Facultății de Muzică și m-am prezentat în biroul domniei sale, Dr. Ed Rath cu biletul meu de avion «open return» (adică puteam să mă întorc oricând în România). Mesajul meu a fost foarte clar, absolv facultatea în acel an sau mă întorc în România fiindcă nu rezistam financiar. Reacția decanului a fost una cât se poate de hilară, a început să râdă prăbușindu-se în fotoliul de dincolo de biroul care ne despărțea, spunându-mi că așa ceva este imposibil, nu s-a mai văzut. Am vrut să mă retrag dar într-o ultimă încercare i-am arătat biletul de avion. Dr. Rath s-a schimbat la față, a observat determinarea mea și mi-a spus să iau loc din nou. Am simțit că mă vrea student acolo. Câștigasem”, își amintește Horia Mihail.

Într-adevăr, decanul a făcut în așa fel încât studentul să poată lua cursuri de anul I și II într-o săptămână și de III și IV în săptămâni alternative.

„Mai mult decât atât, a vorbit cu toți profesorii implicați să îmi motiveze absențele în săptămânile în care nu eram prezent. Apoi am stabilit împreună o listă cu cursuri la care aș fi putut de examen fără să urmez cursurile. Pentru cei ce cunosc sistemul american, un student este obligat să facă unele cursuri din afara ariei de studiu”, a explicat artistul.

Așa cum ne-a povestit, programul era infernal, iar orele de somn se reduseseră la cinci pe noapte, iar energia și-a luat-o, timp de aproape o lună, doar din… floricele și apă, din lipsa banilor. „Ajunsesem la 57 de kg”, rememorează interlocutorul.

În septembrie 1993, a absolvit universitatea americană din Statele Unite, dar nu a știut decât mai târziu că nu-i fusese emisă diploma, dintr-o eroare. „Urmând să continui la aceeași univesitate, nu mi-am pus problema obținerii diplomei fizice, deși am participat la toate evenimentele dedicate absolvirii (inclusiv «gown and cap»)”, a explicat brașoveanul.

Doar după ce și-a luat o amendă de la bibliotecă, a realizat că apărea încă drept simplu student, nu masterand.

„În toamna anului 1994 unul dintre angajați mi-a atras atenția că în sistemul lor apăream drept simplu student. Am reușit să depistez problema: Departamentul de matematică nu trimisese spre validare unul dintre examenele mele. Odată această problemă rezolvată, am obținut și «pe hârtie» diploma de facultate în ianuarie 1995, iar cea de master, natural, în mai 1995”, a explicat artistul.

La 26 de ani „distanță”, faptul că diplomele sale au fost emise la o diferență de doar câteva luni a trezit suspiciuni cu privire la autenticitatea lor, iar în presă au apărut acuzații cum că artistul brașovean și-a „cumpărat” documentele de pe site-uri obscure. Zvonul a apărut la doar câteva zile după ce același pianist a aflat cu stupoare că se vorbea despre el cum că a fost dus la spital de polițiști, după ce ar fi condus sub influența alcoolului (zvon „demontat” de surse mytex.ro de încredere). Menționăm că artistul este pe punctul de a apela la justiție, după noile evenimente din viața sa.

Sursă foto – arhivă personală