BRAȘOV. O nouă „Cină pe întuneric”

De Ziua Mondială a Bastonului Alb, care se sărbătoreşte în 15 octombrie, o acţiune caritabilă, va fi organizată astăzi la Deanes’s Pub, de pe Republicii 10. La „Cina pe întuneric”, totul se va desfăşura fără lumină şi invitații vor fi serviți de către persoane pentru care întunericul a devenit obişnuinţă. Aceasta are ca scop conştientizarea participanţilor, în special, dar şi a opiniei publice în general, în legătură cu problemele semenilor noştri lipsiţi de vedere, iar pe de altă parte scopul este de a sprijini proiectele Asociaţiei reprezentative a nevăzătorilor şi a celor cu deficienţe de vedere din judeţul Braşov.  Participarea la evenimentul „Cina pe Întuneric” are loc pe bază de rezervare, la telefon: 0734010203.

Ziua Mondială a Bastonului Alb

Bastonul alb nu este numai un instrument care permite dobândirea independenţei, ci este şi un simbol care îi reprezintă pe cetăţenii nevăzători din societatea noastră. Pentru a marca numeroasele realizări ale nevăzătorilor şi slab văzătorilor şi pentru a recunoaşte rolul bastonului alb în creşterea independenţei de mişcare, se sărbătoreşte în fiecare an la 15 octombrie „Ziua bastonului alb”. Astăzi, el are rol atât de instrument ajutător, cât şi de simbol pentru nevăzători, dar nu a fost aşa întotdeauna. De-a lungul istoriei, bastonul, ciomagul şi băţul au fost instrumente ajutătoare în deplasarea nevăzătorilor şi slab văzătorilor. Din timpurile biblice se ştie că măciuca (bâta, bota) ciobanilor era folosită ca instrument ajutător în călătoriile solitare. Nevăzătorii foloseau aceste instrumente pentru a-i avertiza asupra obstacolelor ivite în cale.

Evoluţia rolului bastonului alb

De secole nevăzătorii foloseau bastonul numai ca instrument ajutător în călătorii. Abia în secolul al XX-lea el a fost promovat ca simbol pentru a avertiza lumea că purtătorul este nevăzător. Acest rol nou jucat de bastonul alb îşi are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, începând din Europa şi apoi răspândindu-se în America de Nord. În anii `20-`30 nevăzătorii mergeau ţinând bastonul diagonal în faţa lor într-o poziţie fixă. Astfel, bastonul alb îşi asuma rolul de simbol care identifica pe nevăzători. Dar atunci când veteranii orbi din al doilea Război Mondial s-au întors în America, forma şi modul de utilizare a bastonului alb au fost iar schimbate, în încercarea de a-i ajuta pe veterani să se reîntoarcă la o viaţă activă. Doctorul Richard Hoover a realizat metoda folosirii „bastonului lung” sau metoda „Hoover” de mers cu ajutorul bastonului alb. Aceste bastoane au fost proiectate pentru a fi utilizate ca nişte instrumente de mobilitate şi s-a revenit astfel la rolul lor anterior, dar s-a păstrat şi rolul simbolic de indicator al independenţei de mişcare a nevăzătorilor.

Prima ordonanţă specială privind bastonul alb a fost dată în decembrie 1930 în Peoria, Illinois. Pe la începutul anilor 1960 mai multe organizaţii statale şi agenţii de readaptare, care ofereau servicii nevăzătorilor şi deficienţilor de vedere, au făcut presiuni asupra Congresului pentru a desemna ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca „Ziua bastonului alb” în toate statele din SUA. Pe data de 6 octombrie 1964 Congresul a dat o rezoluţie, HR 753, autorizând preşedintele SUA să proclame ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca fiind „Ziua bastonului alb”. Ziua Internaţională a Nevăzătorilor, denumită şi Ziua Bastonului Alb, a fost instituită și de Organizaţia Europeană pentru Bunăstarea Nevăzătorilor, în anul 1993, la Varşovia.