BRAŞOV. Nici măcar o dată pe an Liviu Babeş nu este comemorat cum se cuvine

Braşoveanul care şi-a dat foc, în 2 martie 1989, pe o pârtie din Poiană, pentru a protesta împotriva comunismului, a fost comemorat astăzi de o mână de oameni, membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”, ai Asociației Luptătorilor, Răniților și Urmașii Eroilor „Brașov-Decembrie 1989”, ai Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 și ai Centrul Regional de Comunicare și Cercetare ’89 Brașov. Alături de ei s-a aflat braşovanul Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic, secretar de stat.

Dimineaţa zilei de 2 martie 1989. Pârtia „Bradul” din Poiana Braşov este plină de schiori, cei mai mulţi dintre ei turişti occidentali. La un moment dat, acestora le îngheaţă sângele în vine, când observă o vâlvătaie pe schiuri coborând cu repeziciune pe pârtie. Torţa vie capătă un traseu haotic şi, după câteva zeci de metri, se prăbuşeşte lângă un brad la marginea pârtiei. Cu ultimele puteri, omul scoate de sub haină o hârtie îngălbenită, neatinsă de foc, pe care scrie: „Stop murder! (Opriţi crima!) Braşov ­ Auschwitz!”. Este Liviu Corneliu Babeş, un braşovean, care găseşte astfel calea de evadare dintr­-o lume aberantă, dintr-­o societate care seamănă din ce în ce mai mult cu un lagăr. Dar acţiunea sa depăşeşte limitele unui gest individual de suicid. Liviu Corneliu Babeş face sacrificiul suprem deliberat, cu un scop politic, pentru a atrage atenţia opiniei internaţionale asupra crimei la care este supus poporul român de către dictatura ceauşistă.
Mobilizată rapid, Securitatea intervine şi îl transportă pe Babeş la spital, unde moare în scurt timp. Dar temuta instituţie represivă îşi continuă „opera” de escamotare a adevărului, de denigrare a omului Liviu Corneliu Babeş, şi implicit, de discreditare, de pângărire a gestului său.   
Însă, turiştii care s­-au aflat atunci pe pârtie, după ce şi­-au revenit din şocul produs de teribila imagine, au avut grijă să spună adevărul şi să împrăştie vestea despre ororile din România care îi împing pe oameni la astfel de gesturi. În iulie 1989, o televiziune canadiană anunţă martiriul lui Liviu Corneliu Babeş şi îi aduce un omagiu acestuia. 
Liviu Corneliu Babeş s-­a născut în 10 septembrie 1942 şi a lucrat ca tehnician la o întreprindere de materiale de construcţii. Era căsătorit şi avea o fetiţă. Etelka Babeş declara că soţul său era un om obişnuit care aprecia valoarea, pentru care trăia, fiind un pictor amator, însă unul despre care specialiştii afirmă că era foarte bun. Ultimele sale creaţii se numesc, sugestiv, „Tăvălugul” (căruia, prin gestul său suprem, a refuzat să i se supună, pentru a nu se pierde pe sine) şi „Grota cu măşti”. Etelka Babeş mai spunea că soţul său era un om responsabil până în cele mai mărunte gesturi,  revoltat de delăsarea celor din jurul lor, de atitudinea lor de acceptare a absurdului zilnic ­ şi credea că, dacă ar fi trăit astziă fost foarte greu, fiindcă „nu accepta să ne lăfăim în mocirlă”. Soţia lui Babeş a afirmat adeseori că autorităţile au o mare răspundere faţă de cei care s­-au jertit pentru democraţie, de a face ca toţi românii să aibă o soartă mai bună, nu doar cei din „vârf”. „Oamenii nu se gândesc că el a făcut gestul acela pentru toţi”, spune, întristată, Etelka Babeş. 

Ignorat sau uitat

După Revoluţie, primii care s-au gândit să îi păstreze vie memoria şi să perpetueze recunoştinţa faţă de acesta au fost membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987” Braşov. Participanţii la revolta anticomunistă –  cea mai puternică acţiune de acest fel din Europa de Est a anilor ’80 – i­-au ridicat o cruce lângă pârtie, pe locul unde s-­a prăbuşit în flăcări. An de an, „novembriştii” s-­au dus pe pârtie însoţiţi de un preot care a ţinut o slujbă de pomenire şi au depus o coroană de flori la crucea lui Liviu Corneliu Babeş, însoţiţi sau nu de autorităţi.
Familia eroului a avut mult de suferit şi înainte, şi după ’89, chiar din partea celor care ar fi trebuit să îi respecte memoria şi să îi fie recunoscători, pentru că fără oameni ca el nu ar fi ajuns în funcţiile pe care le ocupă. „Adoptat” de Asociaţia „15 Noiembrie 1987”, Liviu Corneliu Babeş a fost declarat târziu membru post-­mortem al Asociaţiei Urmaşilor şi Răniţilor Revoluţiei din Decembrie 1989.
De altfel, gestul lui Babeş a fost al doilea protest anticomunist după cel din 1987 făcut de muncitorii de la Steagul Roşu. Deşi Babeş a fost comparat mereu cu Jan Palach, studentul care şi-a dat foc pe treptele Muzeului Naţional din Praga, în 19 ianuarie 1969, în semn de protest faţă de intervenţia Uniunii Sovietice în Cehoslovacia şi a devenit simbol naţional, comemorările lui Babeş nu seamănă deloc cu cele ale slovacului, spun reprezentanţii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”. „Sunt 28 de ani de la tragicul eveniment şi de la gestul lui suprem, când, dându-şi foc pe pârtia Bradul din Poiana Braşov, a arătat României întregi că aşa nu se mai poate. Eroul naţional Liviu Cornel Babeş nu este comemorat cum trebuie, fac o trimitere la studentul Jan Palach al cehoslovaciei, pentru noi Liviu Cornel Babeş este tot un Jan Palach al României. Am încercat încă din 90 să schimbăm denumirea pârtiei Bradul din Poiana Braşov, să se numească Pârtia Liviu Babeş”, a amintit Marius Boeriu, preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987.  

Tinerii habar nu au cine a fost

Popularizare, mai ales în rândul tinerilor, cere şi preşedintele Foştilor Deţinuţi Politic din România, Octav Bjoza, dezamăgit că la comemorările lui Babeş nu participă şi elevi sau studenţi. „Astfel de evenimente trebuie popularizate, aici ar fi trebuit să fie măcar o clasă de elevi, ceea ce nu se întâmplă niciodată şi pentru că eu întotdeauna le văd pe cele rele, nici acum, după atâţia ani nu am fost capabili, noi să zic aşa, autorităţile acestei municipalităţi, să ridice un monument, undeva în centrul Braşovului. Uităm să ne mai cinstim eroii. Singurii care-şi aduc aminte sunt tot cei din familia lor. Ar trebui să i se dea mai multă atenţie. Şi în ghidurile de prezentare a Poienii Braşov să fie menţionat şi acest monument, să se ştie că el a fost unul dintre primii români care a avut curajul să protesteze faţă de regimul comunist. Turiştii nu au de unde să ştie ce este cu această cruce. Ar trebui să se urmeze exemplul cehoslovacilor, unde Jan Palach, studentul care şi-a dat foc pe treptele Muzeului Naţional din Praga în 19 ianuarie 1969, în semn de protest faţă de intervenţia Uniunii Sovietice în Cehoslovacia, a devenit un simbol naţional. Există obiceiul ca mirii din Praga, imediat după cununie, să treacă pe la monumentul lui Palach, să depună flori”, regretă Octav Bjoza.

Prin Legea 93 din 1997, Liviu Cornel Babeş a fost declarat Erou–Martir. Braşovul l-a numit cetăţean de onoare post-mortem, iar strada pe care a locuit poartă numele eroului.  Autoritățile locale încearcă de câțiva ani să găsească fonduri pentru realizarea unui monument închinat lui Liviu Corneliu Babeș.
Pe lângă crucea lui L.C. Babeş, de lângă pârtia Bradul, tot în Poiană, lângă biserică se mai află un mic monument. Slujbe de pomenire şi depuneri de coroane au avut loc astăzi în toate aceste locuri.