BRAȘOV. Luminația – ziua în care îi pomenim pe cei dragi plecați în veșnicie

Citiți și:

BRAȘOV. Suplimentări de transport pe linia 41

Cimitirele, din Transilvania, Banat, Maramureș, mai ales cele în care odihnesc credincioși romano-catolici, se vor umple în această după-amiază de rudele și prietenii care își fac datoria de a-i pomeni și de a se ruga pentru sufletele celor dragi, celebrarea fiind numită Ziua Morților sau Luminația.

În calendarul liturgic al Bisericii Romano-Catolice, ziua de 1 noiembrie este consacrată tuturor sfinților, iar cea de 2 noiembrie tuturor sufletelor, deci și morților, dar cum cea din urmă este o sărbătoare cu înainte-­prăznuire, ea începe practic, din după-­amiaza zilei de 1 noiembrie. Pentru că, în Evul Mediu, credincioșii, după Sfânta Liturghie, petreceau toată noaptea de dinainte (1 spre 2 noiembrie) în cimitir, rugându­-se pentru sufletele răposaților, astfel se explică temeiurile consacrării primei zile a lunii noiembrie (spre seară) drept zi a morților. De aici, s-a dezvoltat obiceiul de a merge în după­-amiaza zilei de 1 noiembrie în cimitir, de a aprinde lumânări, a duce coronițe de flori și a se ruga pentru sufletele morților, fiind săvârșită chiar și o vecernie (slujbă de seară) special pentru aceștia. Se spune că luminile lumânărilor aprinse la cimitir ajută sufletele rătăcitoare să regăsească drumul spre odihna veșnică. În unele zone, oamenii pun un tacâm în plus la masa de seară, pentru că, se zice, sufletele morților ies din morminte și colindă locurile dragi. Alții lasă lumina aprinsă peste noapte, ca sufletul decedaților din familie să-și poată găsi drumul spre casă.
Deși în Bisericile protestante, Ziua Morților nu există, și credincioșii protestanți, reformați, evanghelici merg în cimitire, aprind lumânări și se roagă. Mai mult, obiceiul a fost preluat, cel puțin în Ardeal și în Banat, și de Biserica Română Unită cu Roma (greco­-catolică). În această zonă, ortodocșii – deși au cel mai puternic cult al morților – se alătură pe 1 noiembrie în această celebrare a sufletelor celor dispăruți, care este astfel ecumenică și multiculturală.

Originea sărbătorii

La originea Zilei Morților stă ceremonia celților de acum 2.000 de ani. Ei sărbătoreau pe 1 noiembrie Anul Nou, noapte în care credeau că fantomele se întorc printre cei vii. Americanii au transformat această zi religioasă într-un prilej de distracție și carnaval, de Halloween, în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie. Ziua tuturor sfinților și Ziua morților sunt două sărbători care au înlocuit de fapt ritualuri celtice de dinaintea erei noastre. În anul 835, papa Gregor al IV-lea a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinței, în încercarea de a eradica complet serbările păgâne și a-i creștina pe bretoni, irlandezi, englezi și alte popoare de origine celtă. Tradiția „laică” a fost însă mai puternică și, în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atât elemente din vechile ritualuri, cât și elemente creștine. Două secole mai târziu, în anul 1006, papa Johannes al XVIII-lea a decretat ziua de 2 noiembrie drept Ziua morților. În Marea Britanie, Ziua tuturor sfinților s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara de dinaintea ei, All Hallows Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows E en și apoi Halloween, așa cum este cunoscută acum. „Foarte mulți creștini au fost prigoniți și omorâți, înainte de Edictumul de la Milano, când s-a dat libertate creștinilor, sub Constantin cel Mare. Și pentru că anul nu are atâtea zile câți sfinți sunt, s-a făcut această zi de 1 noiembrie, care este ziua tuturor sfinților. Și imediat după aceasta, pe 2 noiembrie, se sărbătorește ziua tuturor morților”, explică prelații Bisericii Romano-Catolice.

Indulgență totală pentru cei pomeniți în noiembrie

Cei care mor cu un păcat mare pe suflet, un păcat „de moarte”, ajung în Iad, după dogmele Bisericii Catolice. Cei care mor împăcați cu Dumnezeu ajung în Rai, în viață veșnică. Dar există și un spațiu de purificare, Purgatoriul. „Noi, în Biserica Catolică, mărturisim și existența Purgatoriului. Pentru sufletele care ajung în Purgatoriu, Biserica Catolică spune că este important să pomenim numele morților și să ne rugăm pentru ei, ca să li se scurteze șederea în Purgatoriu”. Începând din Ziua tuturor sfinților, timp de opt zile, dacă un creștin catolic vizitează o biserică, aprinde o lumânare și spune rugăciunile «Tatăl Nostru», «Bucură-te, Marie» și «Crezul», poate să aibă parte de indulgență totală pentru un mort din familia sa. „Ce înseamnă asta? Că mortul pentru care se roagă acel creștin primește prin aceste rugăciuni mila lui Dumnezeu, ca să ajungă direct în Ceruri, întru viață veșnică. Este pe baza puterii pe care a dat-o Isus Christos lui Petru și urmașilor lui, papilor de la Roma, suveranilor pontifi”, mai spun preoții catolicii. Chiar dacă pentru morți, credincioșii se pot ruga oricând, și mai există pomeniri ale morților în cadrul slujbelor religiei catolice, „indulgența totală” se poate manifesta doar în cele opt zile de la începutul lunii noiembrie.