BRAȘOV. „Lacrimi pe mormântul lui Gernot Nussbächer”

Brașoveanul Gernot Nussbächer (foto 2), considerat unul dintre cei mai proeminenți și prolifici specialiști în domeniul arhivisticii, ar fi împlinit luna aceasta 79 de ani. S-a stins însă, iar dispariția sa discretă, o mare pierdere pentru cei care l-au cunoscut, ca și pentru istoria și arhivistica românească, a trecut aproape neobservată în tumultul vremurilor pe care le trăim.
Prof. Ovidiu Savu, muzeograf la Casa Mureșenilor, a ținut să-i aștearnă câteva rânduri ca ultim omagiu:

„Acum mai bine de o lună de zile a plecat dintre noi o legendă contemporană, un istoric, arhivist, publicist care prin opera sa istorică a marcat secolul al XX-lea, dar și o parte din următorul, numelelui este Gernot Nussbächer. De numele Gernot Nussbacher am auzit încă din anii 80′ și imediat după 89′ prin cărțile „Din cronici și hrisoave”, articole despre Biserica Neagră și despre cea mai importantă personalitate a sașilor transilvăneni și poate chiar din sud-estul Europei  în secolul al XVI-lea, Johannes Honterus.
Magistrul Gernot Nussbächer mi-a fost și coleg circa 5 ani la Muzeul „Casa Mureșenilor” începând cu anul 2005, atunci când doamna director Sanda Maria Buta l-a angajat cu jumătate de normă, pensia domnului Nussbächer, ajungând doar pentru o parte din factura de gaz. Asta  după ce mai bine de 40 de ani a fost în slujba Arhivelor Statului Român și având deja o operă extraordinară. Opera istorică a lui Gernot Nussbächer a fost publică, cu peste 25 de cărți și sute de articole științifice în română, germană și maghiară
Datorită magistrului cum îi spuneam eu, Brașovul are descoperite și traduse sute și mii de documente despre Biserica Neagră, Honterus, bastioane, turnuri, străzi și evenimente istorice de-a lungul a aproape opt secole de istorie.
L-am cunoscut pe magistrul Gernot Nussbächer drept coleg la muzeu, în cadrul Consiliului Științific, ca traducător al documentelor arhivei Mureșenilor, dar și ca om. Deși era greu de pătruns în genialitatea acestui mare spirit al Brașovului, am văzut un om sensibil, bun, zâmbitor când era cazul și care era dispus să ajute pe toți cei cu preocupări istorice. Sunt multe de spus despre personalitatea complexă a magistrului, acest om care știa de ce și cum erau așezate cărămizile și pietrele cetății medievale a Brașovului.
Acum mai bine de o lună am fost la ultimul său drum alături de sora mea, Rozalinda Posea, de la Muzeul de Istorie și de o colegă de muzeu.  Au fost oameni mulți, au participat oficialități domnul vicepreședinte al Consiliului Județean Brașov Adrian Gabor, istorici, bibliotecari, ziariști, profesori, arhiviști, reprezentanți ai comunității săsești.
O slujba religioasă ca un eveniment regal, cultural, pentru că Brașovul își lua rămas bun de la cel care mai bine de 50 de ani a scris istoria acestei urbe cu bune, cu rele, obiectiv și care a făcut cunoscut Brașovul cu istoria sa de peste 700 de ani în România, dar și în Austria, Germania și toată Europa. Magistrul Gernot Nussbächer era încă activ, ajuta cu sfaturi și sugestii pe istorici, bibliotecari, arhivari din tot Brașovul și din toată lumea. El, Gernot, a fost fiul Brașovului pe care l-a iubit necondiționat și i-a obținut tot ceea ce un oraș are nevoie, istorie, poveste, identitate și mai ales adevăr și iubire. Printre cei prezenți la înmormântare amintim pe doamna Astrid Hermel, directorul editurii care după 1990 a publicat cele mai multe dintre cărțile istoricului brașovean. În ultimele săptămâni de suferință i-au fost alături doamna Ioana Căpățînă de la Biblioteca Județeană „George Barițiu” și domnul Peter Simon, un prieten devotat.
Am văzut la acest ultim drum al magistrului slujba, dar am simțit emoția celor din jur, corul Bisericii Negre a cântat extraordinar, peste 100 de oameni care l-au cunoscut, știut, îndrumat și iubit. Am auzit la înmormântare cuvinte sensibile despre magistru, pe doamna preot, pe reprezentantul unui cult neoprotestant, o scrisoare emoționantă a fiicei lui Gernot, Beatrice, și cuvântarea lui Thomas Șindilariu, directorul Arhivelor Bisericii Negre, care a vorbit plângând despre magistru, în românește și germană. Cuvinte deosebite și un rămas bun al brașovenilor pentru o personalitate complexă cum a fost Gernot Nussbächer. Și directorul Arhivelor Naționale Brașov a fost emoționat de plecarea marelui arhivar brașovean, a luat cuvântul și directorul Arhivelor Naționale de la București, dr. Ioan Drăgan. Profesori, ziariști care au fost marcați de farmecul și bunătatea lui Gernot Nussbächer. Au fost şi oameni care l-au cunoscut pe Magistru și care nu au putut rezista să vină la înmormântare, fiindu-i alături cu inima pe ultimul drum.  Un om religios și devotat lui Dumnezeu.  Ne va lua ani mulți să ne dăm seama ce a însemnat valoarea acestui om și geniu al istoriei Brașovului. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”. 

Profesor Ovidiu Savu

Pentru a înțelege și mai bine ce a reprezentat Gernot Nussbächer, e de menționat ceea ce au scris colegii săi de la Arhivele Naționale în articolul in memoriam:  în anul 2004, în semn de omagiu, sub redacţia unor istorici şi arhivişti braşoveni, i-a fost dedicat un volum omagial bilingv (română şi germană) „In honorem Gernot Nussbächer”, la care au contribuit arhivişti şi istorici de prestigiu din România, Germania şi Ungaria.