BRAŞOV. Film românesc de Oscar, în proiecţie liberă

Cinemateca Libris vă invită să începeţi noul an cu un film românesc care nu trebuie ratat de absolut nimeni: „Filantropica”, în regia lui Nae Caranfil. Proiecția va avea loc de astăzi la ora 20.00, la Librăria Șt. O. Iosif. Intrarea este liberă.

Conform unui studiu realizat pe segmentul publicului larg al cinematografului, „Filantropica” este cel mai îndrăgit și popular film post ’89. De asemenea, „Filantropica” se află foarte sus în preferințele publicului român de cinema și atunci când vine vorba de toată cinematografia autohtonă de la origini până în prezent. „Filantropica” nu este un film de artă. „Filantropica” este un film comercial, însă are acel ceva care îl deosebește de filmele de consum; este inteligent scris, foarte bine jucat și atinge niște subiecte confortabile publicului larg. Chiar și temele mai puțin confortabile, prezente în film, sunt tratate cu o lejeritate și un umor negru care par să fie pe placul românilor.

„Filantropica” este regizat de Nae Caranfil (fiul cunoscutului critic de film Tudor Caranfil), cel care nu a urmat niciodată tendințele cinematografice contemporane lui. Regizorul s-a afirmat imediat după Revoluția din 1989, cu o serie de comedii negre care abundau în limbaj licențios și alegeau să nu ia prea în serios perioada neagră a comunismului. Cu filme precum „E Pericoloso Sporgersi” sau „Asfalt Tango”, Caranfil a cucerit publicul român. Lovitura de grație avea să vină însă în 2002 când Caranfil a înotat din nou împotriva curentului. Începutul anilor 2000 este văzut astăzi ca perioada incipientă a Noului Val Românesc, curent foarte apreciat de către critici și de către festivalurile internaționale. Acest curent se bazează pe minimalism în spațiu și timp și o intensitate foarte mare a dramelor interioare trăite de personaje. Curentul este de asemenea responsabil pentru aducerea la lumină a multor actori și regizori noi, până atunci necunoscuți publicului. Caranfil a refuzat să facă parte din acest curent și a mers pe drumul său. Acest drum ales de el (fir epic specific filmelor de Hollywood, umor negru specific românesc și o distribuție alcătuită din legende ale cinematografului autohton) s-a dovedit a fi unul câștigător, iar „Filantropica” este astăzi un film de referință pentru toți românii amatori de filme.

„Filantropica” este genul de film pe care dacă l-ai văzut nu ai cum să-l uiți în întregime. Este genul de film a cărui simplă mențiune îți trezește în memorie cel puțin 4-5 scene memorabile și o groază de replici celebre, rostite de personaje pe parcursul său: scena cu poetul din Gara de Nord, scena în care Dinică compune textele cerșetorilor bucureșteni, scena cu fumatul precum miliardarii, scena discursului despre demnitate, scena în care Simpaticu’ sună în direct la emisiunea lui Florin Călinescu (interpretat de însuși Florin Călinescu) sau a recuperatorilor cu accent rusesc care fac ordine cu pistolul în sala de clasă. Acest capacitate senzorială a filmului îl transformă într-un clasic al cinematografiei românești (deși filmul are doar 14 ani) și îl îmbracă într-o haină incontestabilă a valorii artistice. Ca revers al medaliei, puțini fani ai filmului mai pot enunța subiectul filmului sau semnificația titlului fiind prinși într-o euforie fascinantă de recitare a câtor mai multe scene amuzante din acesta.

„Filantropica” este un film semicomercial care se încadrează în categoria a ceea ce criticii numesc filme de Oscar – adică nici ultracomercial lipsit de orice mesaj, dar nici de un nivel estetico-artistic foarte ridicat. Însă filmul lui Caranfil are ceva ce lipsește foarte multor filme românești și anume fler. Totul este perfect gândit și potrivit în acest film, iar spectatorul nu are nici o șansă să scape nefermecat din aceasta experiență cinematografică încântătoare.