BRAŞOV. Fascinantul Nicholas Catanoy, celebru în lume, prea puţin ştiut acasă

Mansarda Baiulescu (foto 1) găzduieşte astăzi, de la ora 16.30, un eveniment dedicat unui personaj fascinant, Nicholas Catanoy (foto 2), braşovean de origine, ajuns acum la 90 de ani. Medicul şi pilotul Nicholas Catanoy (pseudonimul lui Nicolae Cătănoiu), poetul, prozatorul şi traducătorul, afirmat la noi mai ales după 1990, rămâne în literatura română un caz insolit, unic în felul său. Este vorba despre un medalion literar Nicholas Catanoy, organizat de Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” în colaborare cu Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania” Braşov. „E imposibil să prezinţi în doar câteva rânduri pe Nicholas Catanoy, autorul unei impresionante opere literare, puţin cunoscută la noi, operă dublată de o biografie fascinantă, de «peregrin planetar» cum l-a numit criticul Dumitru Micu”, spune poetul clujean Ion Cristofor, singurul biograf al braşoveanului.

Tot el le enumeră pe scurt. Scriitorul, retras în anii din urmă la Bad Wildungen, în Germania, s-a născut acum 90 de ani, în 10 noiembrie 1925, la Braşov, ca fiu al lui Nicolae Cătănoiu, un comerciant destul de prosper. Mama sa, Anna, născută Priester, săsoaică, era originară din Hălchiu, fiind de religie protestantă. Copilul acestei familii mixte, atât de des întâlnită în mediul transilvan, e dat la o grădiniţă unde va deprinde limbile germană şi maghiară. Şcoala elementară, efectuată între 1932-1936, şi studiile liceale (1936-1944) le face în limba română, tatăl scriitorului fiind român de confesiune ortodoxă. Acum, în perioada tinereţii, intră sub aripa ocrotitoare a unui spirit tutelar pentru care încearcă o admiraţie fără limite, scriitorul Radu D. Rosetti, ceea ce avea să-i imprime lui Nicholas Catanoy o structură cosmopolită, de scriitor planetar.

Meşotistul încorporat la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă de la Găeşti, transformată de ruşi într-o închisoare, scapă viu de o rafală de mitralieră. A fost închis şi condamnat la moarte, fiind dus la execuţie de trei ori, doar pentru a-l tortura psihic. După eliberare şi-a câştigat existenţa lucrând ca şofer de camion, ca servitor, spălând vase şi ca portar. După studii la Facultatea de Medicină din Cluj, urmează alte tribulaţii ale unui destin plin de meandre şi de dramatism (printre care participare la războiul din Coreea). Apoi a lucrat ca medic la Predeal, Tohan şi Bucureşti până în 1952. Se stabileşte în Canada în perioada 1962-1970, din motive pe care poetul le-a explicat în câteva din interviurile şi textele sale. Va debuta editorial cu volumul de poezii Hic et nunc (1968, New York), cu o prefaţă de Vintilă Horia. Alcătuieşte în Canada o antologie de poezie românească, „Modern Romanian Poetry” (1977), cu o prefaţă semnată de poetul canadian Irving Layton. Va deveni medic-pilot între 1971-1972, lucrând în Nigeria şi Venezuela. Scapă miraculos dintr-un cumplit accident de avion petrecut pe aeroportul din Lima. Pentru o scurtă perioadă a fost lector la Editura Seuil din Paris. În 1973 se stabileşte în Germania. A fost membru în colegiul de redacţie al revistelor „Correspondances” (director Ion Caraion) şi „Don Quijote¨, editate în R.F.G. Scriitorul a străbătut toate continentele planetei, realizând interviuri cu personalităţi precum J. L. Borges, Kobo Abe, Octavio Paz, Ernst Junger, Dino Buzzati ş.a. În 1980, cu ocazia unei călătorii în Nepal se converteşte, simbolic, la budism. Numeroasele sale volume de poezii, de proză, de aforisme şi jurnale apar în limbile engleză, spaniolă, franceză, germană şi română la edituri din S.U.A., Canada, India, Franţa, România şi Germania. Scriitorul poliglot a colaborat la reviste din ţară, din Canada (Wascana Review, Canadian Forum, Prism International, Canadian Literature), Statele Unite (Poetry, World Literature Today), Franţa ( Jalons, Jointures, Froissart, Cahiers de Poésie), Belgia (Marginales),Germania (Argo, Don Quijotte, Galateea), Luxemburg (New Europe), Elveţia (2 Plus 2), Grecia (Kastalis), India (Poetry), Noua Zeelandă (Mentalities) etc.

Credit foto 2: Monitorul Expres