BRAȘOV. Cum poate fi atacul leilor un fapt ambivalent?

După numeroase popasuri de lectură europene sau americane, pentru ediția din luna iulie a Clubului de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov a fost ales un roman proiectat în Africa îndepărtată, un roman scris de un autor portughez născut însă în Mozambic, Mia Couto. „Confesiunile leoaicei”, romanul semnat de Mia Couto și tradus la Editura Polirom este o poveste subtilă despre ciocnirea dintre civilizații și fantomele trecutului scrisă într-o cheie metaforică, din care nu lipsesc veritabile explorări antropologice.

Inspirat dintr-un fapt real, al atacului unor lei asupra unor comunități rurale din Mozambic, romanul lui Mia Couto e construit pe două voci narative, aparent antagonice și totuși legate indisolubil. În satul Kulumani, un sat în care europenii au durat o misiune catolică,  o familie își înmormântează fata ucisă de lei.  Pentru a rezolva problema atacului dezlănțuit, care tulbură profund comunitatea,  localnicii colaborează cu europeanul Arcanjo Baleiro, un profesionist veteran care a decis să își finalizeze ultima vânătoare din carieră în savanele africane. Baleiro e primit cu ambivalență de comunitatea locală, temătoare pe de o parte că nou venitul le va tulbura tradițiile, investind speranțe, pe de altă parte, în acest individ privit ca un fel de posibil justițiar divin.
Cele două voci narative din romanul lui Mia Couto alternează pentru a ne cufunda deopotrivă în istoria personajelor și a locurilor în care se petrece acțiunea.
Tema abuzului, corelată cu tema tensiunilor dintre civilizații, capătă și ea nuanțe ambivalente: de-a lungul poveștii se succedă relatări înfricoșătoare despre diverse tipuri de abuz de la cel fizic la cel emoțional (fără ca el să fie limitat la raportul dintre culturi: europeni versus africani) dar care, în contextul narativ pare să capete expresii inițiatice, de maturizare (trezirea feminității în Miramar este ea însăși rezultatul unui abuz, o serie de obiceiuri punitive din tradițiile africane implică, de asemenea, ideea de abuz). Leii, personajele recurente capătă și ei valențe simbolice, devenind o expresie a raportului față de o autoritate arbitrară (sau divină, punitivă just?), o oglindă indulgentă a violenței de care fiecare om e capabil în cele din urmă, dar și o metaforă pentru puterea uneori invizibilă a femininului.

Sunteți așteptați să vă spuneți impresiile despre acest roman la o nouă ediție a Clubului de Lectură, vineri, 27 iulie, începând cu ora 18, în Salonul Șt.O.Iosif Brașov.