BRAȘOV. Biserici din „Cetate” și Brașovul Vechi au hramul astăzi

Pe 15 august, toţi creştinii din Bisericile Apostolice prăznuiesc „Adormirea Maicii Domnului”, una dintre cele mai mari sărbători ale cultelor istorice și cea mai importantă dintre cele închinate Născătoarei de Dumnezeu.

Două lăcașuri de cult ortodoxe din Brașov au hramul astăzi: catedrala din Piața Sfatului (Brașov-Cetate) – foto 2, curte – și biserica din Brașovul Vechi (str. Bisericii Române) – foto 1. Și în Săcele sunt două biserici cu acest hram: cea din Satulung (cartier Electroprecizia) și din Cernatu. Muncipiul Făgăraș are una, dar satele făgărășene multe lăcașuri de cult stau sub ocrotirea Maicii Domnului.

Sărbătoarea este considerată de mai mulți teologi drept „Paștele din mijlocul verii”, celebrând atât moartea și îngroparea, cât și învierea și înălțarea la cer a Maicii Domnului. Deşi este comemorarea sfârşitului vieţii pământeşti a Preacuratei Fecioare, nu este o sărbătoare tristă pentru creştini, deoarece semnifică de fapt începutul vieţii veşnice a Maicii Domnului, în ceruri, alături de Fiul ei iubit. Sărbătoarea este cunoscută în Apus sub numele de Înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului.

Iconografia bizantină a ipostaziat momentul în mod original

Tradiţia consemnează că Maica Domnului, la vârsta de 63 de ani, s-­a retras în Grădina Ghetsemani din Ierusalim, pregătindu-­se, în post şi rugăciune, pentru marea trecere spre veşnicie, în urma unui mesaj dumnezeiesc al Arhanghelului Gabriel. Deşi apostolii erau răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia la toate neamurile, au fost prezenţi la eveniment, Sfânta Fecioară înştiinţându-i asupra a ceea ce avea să se petreacă. Potrivit tradiţiei, mai multe minuni au însoţit miracolul prin care Maica Domnului, căzută în „adormire” a urcat cu la cer, cu tot cu trup. Încăperea a fost luminată de prezenţa Mântuitorului Hristos care a luat cu Sine sufletul Maicii Domnului. De altfel, iconografia bizantină (foto 3) a ipostaziat momentul într-­un mod foarte original, reprezentând sufletul neprihănit al Fecioarei sub chipul simbolic al unui nou-născut pe care Mântuitorul îl poartă în braţele sale.

Necesitatea cinstirii Maicii Domnului

Evenimentele ulterioare s-au desfăşurat după scenariul hristologic binecunoscut: punerea în mormânt, învierea şi înălţarea la cer cu trupul a Maicii Domnului. Scenariul nu este actualizat întâmplător, ci întăreşte direcţiile esenţiale ale eshatologiei creştine. Analogia cu Sfântul Apostol Toma, care de data aceasta nu va mai rata minunea Învierii şi certitudinea Înălţării la cer a Maicii Domnului, este frapantă. Necesitatea cinstirii Maicii Domnului a fost explicată dogmatic în Sinodul al III-­lea Ecumenic de la Efes (431), când a avut loc condamnarea ereziei nestoriene. Potrivit episcopului Nestorie, în Logosul Întrupat există două persoane distincte, cu firi distincte, care se manifestă ierarhic separat. De aceea, Nestorie a negat calitatea Maicii Domnului de „Născătoare de Dumnezeu” (Theotokos), acceptând-­o numai pe aceea de „Născătoare de om” (Antropotokos), cel mult „Născătoare de Hristos” (Hristotokos). Principalul său opozant, Sf. Chiril al Alexandriei a definit doctrina despre unirea celor două firi în persoana unică a Logosului şi a trasat liniile fundamentale ale doctrinei mariologice. Tradiţia menţionează că în timpul lucrărilor sinodale, în tensiunea disputei, Însăşi Maica Domnului s-­ar fi arătat într-­o amplă viziune, înconjurată de heruvimi şi serafimi care cântau Axionul Născătoarei de Dumnezeu.

Citiți și:

Sărbătoare cu înainte-prăznuire. Slujbă specială în ajun de Adormirea Maicii Domnului