BRAȘOV. Al Doilea Război Mondial are și chip feminin

„Războiul nu are chip de femeie”, cartea pentru care Svetlana Aleksievici, la patru zeci de ani de la scrierea ei, a luat Premiul Nobel pentru Literatură în 2015, este propunerea Librăriei Șt. O. Iosif  pentru Clubul de lectură din această lună.

În „Războiul nu are chip de femeie” Svetlana Aleksievici caută să exploreze și să valorifice ceea ce a rămas tăcut, ceea ce a fost îngropat, voluntar sau nu, în uitare despre Al Doilea Război Mondial. E vorba de o voce colectivă prea puțin auzită: vocea feminină a războiului. Pornind de la premisa că reprezentările acestei conflagrații au fost monopolizate de o percepție de gen masculin (războiul însuși fiind o proiecție a masculinității, o experiență care potențează și actualizează agresivitatea asociată masculinului), Svetlana Aleksievici a încercat, într-un proiect întins pe câteva decenii să recupereze dimensiunea feminină cvasiinvizibilă a Marelui Război de Apărare a Patriei – URSS, dat fiind faptul că, pe frontul de est, a existat una dintre cele mai impresionante mobilizări, atât a femeilor, cât și a bărbaților, în ceea ce privește efortul de război.

Svetlana Aleksievici ajunge să discute cu supraviețuitoare ale războiului de pe tot teritoriul Rusiei și să le așeze apoi mărturiile, într-o construcție similară cu cea din volumul despre accidentul de la Cernobâl – sute de voci ale sutelor de femei care au activat în prima sau a doua linie a frontului, pe vase, în tancuri sau în avioane, fiecare aducând o contribuție particulară la un tablou de ansamblu impresionant. Aflăm despre experiența aviatoarelor, a genistelor, a instructoarelor sanitare, a infirmierelor, asistentelor din spitalele de campanie, a brutărițelor, infanteristelor, a partizanelor, a lunetistelor, a mamelor.

Femeile din cartea Svetlanei Aleksievici vorbesc despre experiențele crunte la care au participat, dar există însă și multe amintiri cu scene pline de sensibilitate, intrinsecă femeilor. Pe de o parte există o experiență a masculinizării femeilor pe durata războiului: sunt combatante care mărturisesc că nu s-au simțit femei pe durata războiului (inclusiv ovulația și menstruația au fost inhibate).

Comisia de cenzori care a întâmpinat prima inițiativă de a publica acest volum, în URSS-ul anilor 70-80 i-a reproșat autoarei că a răpit, prin aceste mărturii, laurii femeii eroine din Marele Război, femeia absolutizată, femeia erou dedicată trup și spirit victoriei finale. De fapt Svetlana Aleksievici nu a anulat această imagine, cât mai degrabă a nuanțat-o, i-a dat culoarea sensibilă, vulnerabilă a femininului, care nu a încetat să însoțească (uneori salvator) toate acele participante silențioase la experiența dezumanizantă a războiului.

Sunteţi aşteptaţi să vă împărtăşiţi impresiile despre acest roman,  la o nouă ediţie a Clubului de lectură de la Librăria Şt. O. Iosif, astăzi, începând cu ora 18. Intrarea este liberă.