1 Mai, Ziua internațională a celor ce muncesc. La români, e și ziua beţivilor și a pelinului

Până să se confunde cu Ziua Internațională a Muncii și să fie repudiată pentru că a fost confiscată de comuniști, în calendarul tradițional românesc, 1 Mai se numea Armindenul sau Armindenii și era o sărbătoare de „An Nou”, „începătorul verii”. Tot în tradiția populară, acestei zile i se mai spune si „ziua pelinului” sau „ziua bețivilor”. B.P. Hasdeu considera că numele „arminden” ar fi de origine slavă: „Eremeev Den” = „Ziua  Sf. Ieremia”, prăznuită în calendarul ortodox pe 1 mai. Arminden era și numele lunii mai, în calendarul popular românesc (alături de denumirea mai recentă, Florar/Florariu sau Frunzar). Zicala populară „Mai e Rai” caracterizează cel mai propice timp pentru agricultură. Românii numesc „armindeni” și ramurile verzi sau pomii întregi de la „zi întâi de mai” – obiceiul caracteristic fiind împodobirea porților, caselor și altor acareturi cu ramuri verzi sau chiar cu „pomul de mai”, având rol apotropaic (de alungare a spiritelor malefice) și fertilizator – de aceea etnografii o consideră o sărbătoare dedicată vegetației și zeului protector al vitelor, cailor, holdelor, livezilor și viilor (foto 4). Ceea ce s-a păstrat cu sfinţenie din tradiţia primei zile a lui mai: petrecerile câmpenești, acum numite la iarbă verde, la pădure, unde se mânca miel fript și se bea vin roșu amestecat cu pelin pentru „schimbarea  sângelui” și pentru apărarea de boli, în special de ciumă.

Ziua de muncă de 8 ore

Pe de altă parte, nu de la comuniștii sadea vine 1 Mai – Ziua celor ce muncesc, ci din SUA. În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat 1 Mai Ziua Internațională a Muncii/a celor ce muncesc, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, din 1 mai 1886, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Acela a fost momentul obținerii normei de muncă de opt ore pe zi (foto 2). Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, circa 140 de țări sărbătorind-o (inclusiv în SUA, care are și prima zi de luni din septembrie drept Ziua naţională a muncii), diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
În România, 1 Mai a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890, evenimentul reducându-se la întâlniri destul de sărace. În perioada 1945-1971, de 1 mai, autoritățile organizau parade pe marile bulevarde, muncitorii, dar și copiii încolonaţi fiind nevoţi să defileze, să scandeze lozinci și să poarte pancarte uriașe. După 1972, manifestaţiile s-au mutat pe stadioane și au rămas doar defilările din 23 August.