T.V.A. – Sperietoare?

La o primă vedere, orice creștere de TVA este o sperietoare; cu atât mai mult o creștere cu 5% înseamnă creșterea prețurilor cu 5-8% – că au grijă cei de pe lanțul de plimbare a mărfurilor de asta – și asta înseamnă o diminuare a consumului. Doar că lucrurile stau puțin altfel. Îmi permit să afirm ceva care va șoca pe multă lume: Majorarea TVA-ului va face ca piața românească să facă un mare pas spre normalitate! Să vedem dacă este chiar ciudată această afirmație mergând pas cu pas pe urmele producătorilor, comercianților și consumatorilor. Consumatorii sunt „dirijorii” în acest joc; ei dispun de o anumită sumă pentru cheltuielile în magazine/piață – sumă oricum diminuată de teama provocată în ultima vreme de către guvernanții care tot anunță tăieri de peste tot a veniturilor, fenomen care face ca oamenii să pună ceva deoparte pentru zile mai negre decât cele de acum – sumă care rămâne constantă până la o eventuală creștere de venituri. Mărirea prețurilor cu cele 5-8% de care am vorbit mai sus și rămânerea sumei pentru cheltuiala constantă, duce implicit la o scădere a cantității de mărfuri vândute. Comercianții sunt presați din spate de către producătorii interni și externi care și-au dezvoltat capacitățile de producție la nivelul actual având în vedere o creștere a acestora. Ecuația arată cam așa: Producție mare… vânzare mare… suma fixă a consumatorului. Crescând prețurile, producătorii și vânzătorii vor pierde prin reducerea consumului. Rezultă soluția: La TVA-ul mărit nu au cum să umble așa că vor fi nevoiți la o creștere de prețuri chiar și peste nivelul de mai sus, dar cu timpul vor veni nevoiți să-și diminueze profiturile care sunt cu mult mai mari decât în UE. Nu le plâng eu de milă că oricum câștigă foarte bine și au de unde! În mod logic, supermarketurile vor trebui să-și revizuiască politica de prețuri renunțând la o parte din multele taxe aplicate în prezent. O vor face sau nu? Este prea devreme să o spunem. Una peste alta, cred că o vor face după ce se vor lovi de munți de produse nevândute-și în domeniul produselor alimentare efectele sunt dezastruoase- astfel încât vor trebui să vină la normalitatea uniunii. În primă fază vom   vedea normalitatea cerere-ofertă. Rămâne un călcâi al lui Achile și acesta este legat de utilități unde piața este stăpânită de câțiva operatori cu câștiguri imense și care își pot permite să se joace cu prețurile cum vor dori. Din păcate, aici consumatorul nu poate influența piața decât în mică măsură și anume prin reducerea consumurilor energetice, ceea ce nu îi va impresiona de loc pe furnizori deoarece au soluția exporturilor. În loc să încurajeze piața internă prin reducerea prețurilor, ceea ce ar crește consumul, preferă să ia de la noi mult pentru consum redus și puțin la export. Este de neînțeles! Cu o astfel de politică a furnizorilor ajungem la situația din ’89. Neînțelese căile capitalismului!

Gheorghe SÂRBU