O Românie

Prin 2008, înaintea unui meci de fotbal pe care selecționata României îl susținea în străinătate, organizatorii au întocmit un material de prezentare a țării noastre în care, la loc de cinste, trona imaginea unui individ ras în cap, dezbrăcat la bustul gol, cu burta revărsată peste cureaua pantalonilor și care purta la gât ditamai lănțoiul, de vreo trei ori mai gros decât lanțul de bicicletă. Nația a fost oripilată, ba chiar și câțiva oficiali au luat, cum ar veni, poziție: „E inadmisibil! Cum își permit ăia să denigreze România și românii? Ce jignire, ce bătaie de joc! Trebuie să reacționăm, nu putem lăsa să treacă un asemenea afront!”. Întâmplarea a făcut să văd acel meci la televizor. Ei, la un moment dat, o cameră de filmat a arătat galeria României, iar în prim-plan cine credeți că se etala? Un tip leit celui din materialul de prezentare! Tot la bustul gol, tot ras în cap, tot cu burta revărsată și tot cu ditamai lanțul la gât! Păi, și-atunci?
Mi-am amintit de întâmplarea de mai sus văzând ieri, pe prima pagină a unui ziar central, două fotogafii realmente geniale, din Galațiul amenințat de revărsarea apelor. Prima dintre ele înfățișează un localnic cam la 50 de ani, în maieu și șort, cu o sticlă de bere în mână, pe stradă.  Din text am aflat că este unul dintre beneficiarii de ajutor social pe degeaba (teoretic, ar trebui să lucreze în folosul comunității) și că n-a dat o mână de ajutor jandarmilor, voluntarilor veniți din alte părți și celorlalți care se luptau să ridice un dig, fiindcă „nu m-a invitat nimeni”. Eventual în scris… Așa că se cinstea cu bere, așteptând să vadă: îi intră sau nu apa în casă?
Din a doua fotografie, ne privește, prin niște ochelari de soare negri, de șmecher, un ins de 36 de ani, tuns periuță, cu o burtă imensă la vedere. Locuiește la mai puțin de 100 de metri de dig și i-a declarat reporterului că nu vrea să pună și el mâna să ajute, așa, de ciudă. Cică el a fost deja inundat o dată și abia așteaptă să-i vadă și pe alții în necaz. Deh, să aibă și omul o bucurie… 
Tot din presă, am aflat că la cârciumile din zona în care se construia digul se scumpiseră micii și băutura. Asta, pentru ca patronii lor să profite de afluxul de localnici care veneau să se uite ca la spectacol la cei care munceau să-i apere de Dunăre. Să-i ia la mișto, să le dea sfaturi și-așa mai departe. Și să înjure Guvernul, firește…
Degeaba ne supărăm când auzim străinii vorbind despre noi nu în cei mai buni termeni. Degeaba ne lăudăm că suntem buni la suflet, serioși, muncitori, primitori, respectuoși, gospodari. Nu suntem toți așa. Dimpotrivă, eu, unul, am impresia că majoritari sunt ceilalți. România lor e tot mai mare.