Hai să ne haidem!…

…sau hai să ne prefacem să facem. În această categorie intră, după umila mea părere, declarația prin care ministrul Economiei, dl. Adriean Videanu, și-a anunțat intenția de a înființa un „Observator al prețurilor”, prin intermediul căruia Guvernul să monitorizeze evoluția prețurilor tuturor produselor din comerțul mioritic. Pe urmă, a spus dl. Videanu, „acolo unde vor fi derapaje, va interveni Agenția pentru Protecția Consumatorului”. Și imediat după aceea: „Nici o autoritate a statului nu va interveni în decizia unui comerciant sau a unui consumator, dacă, evident, aceștia respectă legea. Observatorul se dorește a fi o măsură de natură administrativă și preventivă, pentru corecta informare a cetățeanului”.    
O primă observație: ce ar urma să fie acest „Observator”? O agenție cu sediu central și filiale prin județe? Un site sau un portal pe internet? Sau ce? Nici titulatura nu e prea nimerită: aduce aminte de principala emisiune informativă a unui post de televiziune dușman, aparținând unui nesuferit de mogul.  Apoi, cum anume o instituție a statului ba „va interveni”, ba „nu va interveni”? După ce criterii? În baza a ce? Fiindcă, din câte știu eu – dacă greșesc, vă rog să mă corectați – nici Autoritatea pentru Protecția Consumatorului, nici vreo altă instituție a statului nu au printre atribuții controlul prețurilor ori impunerea unui plafon maxim al acestora. Cel mult Consiliul Concurenței poate avea ceva de-a face cu subiectul, însă numai acolo unde poate dovedi că există carteluri care impun  prețuri umflate pentru o categorie de produse sau mai multe. Oricum, a sugera un control al prețurilor într-o economie de piață, cum spunem că avem, este cel puțin nepotrivit, să nu zic altfel. Prețurile le reglează piața, nu statul, că de-aia se cheamă economie de piață. Dacă unii producători și comercianți nu înțeleg principiile pieței și se lăcomesc peste măsură, ei sunt sancționați direct de consumatori, care nu mai cumpără de la ei. Lucru care, pe ici, pe colo, chiar se întâmplă, fiindcă diferențe de preț între produse similare există. Pentru unele mărfuri, sunt deja pe internet comparatoare de prețuri. Oricum, însă, nimeni din Brașov, să zicem, nu se va deplasa la Alexandria să-și facă piață, pe motiv că acolo roșiile și ardeii sunt cu un leu mai ieftini. Plus că, practic, un asemenea „Observator al prețurilor” ar presupune, cum spunea un reprezentant al marilor rețele comerciale, un volum imens de date pe care cumpărătorul va avea nevoie de mult timp și multă răbdare să-l parcurgă. În retail prețurile se schimbă, sunt promoții, soldări etc. El, cumpărătorul, oricum face comparații. În zona în care se învârte zilnic știe unde e mai scump și unde mai ieftin. Și, în final, credeți oare că simpla înființare a „Observatorului” va duce la o scădere a prețurilor?
Una peste alta, ceea ce a propus ministrul Economiei este ceva ambiguu, destul de greu realizabil și, la urma urmei, nefolositor. Fără efect. E drept, unora poate că le sună bine, însă doar atât nu e suficient.