Telejustiție cu largul concurs al televiziunilor

Sunt parțial de acord cu Mircea Badea atunci când spune că Parchetul a devenit casă de producție pentru televiziuni. Însă nu toate parchetelele și judecătoriile din România și nu în toate cazurile. Dar în cele susceptibile de a face rating și, eventual, de a-i scoate în față pe unii procurori, așa este: actul de justiție se transformă într-un show televizat. Unul de prost gust, aș adăuga. Firește, cu largul concurs al televiziunilor. Și, culmea, cel mai larg concurs îl dau în acest sens tocmai televiziunile ai căror reprezentanți acuză vehement „circul mediatic” al Pachetelor, „justiția televizată”  ș.a.m.d.  Păi, ori în căruță, ori în teleguță, stimabililor! Dacă există (și există, cu siguranță!) procurori și judecători cu butoane și dintre aceia dornici să fie și ei, măcar puțin, vedetuțe în presă, iar televiziunile culeg cu o voluptate perversă tot ce seamănă ei, atunci ce îndreptățire mai au să strige că e „diversiune!”, „circ!”, „manipulare”? Fiindcă fără a fi prezentate cu asiduitate la televizor faptele astea ale unor procurori și/sau judecători, fără a fi întoarse pe toate fețele la interminabile talk-show-uri, lumea n-ar putea fi manipulată, iar diversiunea n-ar putea fi instrumentată cu atâta eficacitate. În loc de asta, onor televiziunile, îndeosebi cele de știri, se comportă ca un ins care cere pumni, iar când dorința îi este satisfăcută, țipă că e bătut!
Câteva cuvinte și despre dl. Vântu. O fi discutabilă – și este – reținerea și arestarea sa, mai ales dacă o comparăm cu alte decizii judecătorești, prin care au fost lăsați în libertate, pe motiv că „nu prezintă pericol social”, membri ai grupurilor de crimă organizată, inși care au dat în cap, beizadele cu mașini de fițe care au băgat oameni în spital, jefuitori și spărgători de locuințe recidiviști și prinși în flagrant. Dar sunt convins că mulți români, și nu doar din cei care au luat țeapă cu FNI și Gelsor, au exclamat cu satisfacție: „În sfârșit!”.  Cu atât mai mult, cred, aceia care au citit cele spuse de SOV după ce judecătoarea a pronunțat decizia de a fi arestat preventiv pentru 29 de zile: „Rușine, doamnă, rușine!”. Și apoi, teatral, pentru presă:  „Asistați la cea mai cumplită perioadă din istoria României de după 1989!”. Adică acum, când i se întâmplă lui, e nasol. Când s-a întâmplat altora a fost OK. Când oamenii și-au pierdut agoniseala de-o viață în ingineriile sale financiare, iar apoi le-a râs în nas, a fost raiul pe pământ, nu?
Închei cu o întrebare pe care am citit-o pe un forum de pe internet. E cel puțin interesantă: „Ce s-a întâmplat în serviciile secrete, ce cap o fi căzut acolo de a fost arestat Vântu?”