Un om deștept foc

Acum mulți ani, aveam un coleg de serviciu care a fost un îndelungat prilej de uimire pentru mine, ca proaspăt absolvent de facultate, cu puțină experiență în ceea ce va să zică natura umană.  Era slugarnic până la greață față de șefi. De altfel, era și poreclit „șefu’”, că asta era cuvântul său favorit când vorbea cu superiorii în ierarhie. Era de acord – și încă la modul entuziast – cu orice și oricum spuneau aceștia să se facă. „Uau, excelentă idee! Cum v-a venit, șefu’? Nu m-aș fi gândit la așa ceva nici într-un an” sau „exact asta voiam să spun și eu, șefu’, mi-ați luat vorba din gură”… cam astea erau reacțiile sale. Dacă ieșea prost, era primul care șușotea: „Băi, ăsta nu întreabă pe nimeni, face numai de capul său. Ce dacă e șef? Asta nu înseamnă , automat, că se și pricepe! Uite ce se întâmplă dacă ne luăm după el, habarnamistul! Altfel trebuia făcut, dar dacă el, după ce că nu știe, nici nu întreabă… Păi, îi spuneam eu, dar el nu, că le știe el pe toate, nu vrea s-asculte!”.
Mi-am adus aminte de fostul meu coleg citind niște declarații ale ex-ministrului de Finanțe, Sebastian Vlădescu, întors cu forțe proaspete după vacanța în care probabil s-a stricat de râs gândindu-se la haloimăsul pe care l-a lăsat în urmă. A simțit, așa, dânsul o irepresibilă dorință de-a arăta nației cât de deștept este și cât de nepriceput se vădește fostul său șef. S-a apucat, de pildă, să proorocească despre TVA, că nu va reveni la 19% cel puțin trei ani, despre o eventuală creștere economică anul viitor, că va fi „nesemnificativă”, de maximum 1% în cel mai bun caz, ne-a narat (cu nara stângă) că nici o reducere a cotei unice de impozitare nu este o idee bună, că „există o ruptură conceptuală”, ne-a asigurat că, deși poartă ochelari, nu este miop „cel puțin în domeniul fiscal”, că îi va fi greu să vadă la Guvern „un program funcțional care să scoată economia din criză” și alte asemenea prețiozități demne de adevărata fiică a adevăratei Mame Omida. Pe urmă, s-a repezit la fostul său șef de la Guvern, premierul Boc: „În ceea ce privește capacitatea lui Emil Boc de a înțelege complexitatea economiei românești, dificultățile ei într-un an de criză, cred că există o limită care e generată de pregătirea domniei sale, de faptul că a fost nevoit să preia economia românească într-un moment de criză. Vorbesc despre o înțelegere limitată într-o perioadă de criză”.  Ei, da, ce să zic, mari dezvăluiri! De parcă noi credeam că premierul are o înțelegere profundă a chestiunilor economice… sau că la anul vom da clase în Europa la creștere economică… sau că guvernanții se vor grăbi să readucă TVA la 19%… Chiar aveam nevoie de un eminent specialist precum dl. Vlădescu să ne lumineze!
Firește, întrebarea care a venit automat după destăinuirile fostului ministru de Finanțe a fost: „dacă premierul are o înțelegere limitată în domeniul economic, dacă n-a vrut să vă asculte pe dvs., marele specialist, atunci de ce n-ați spus asta atunci și de ce ați mai rămas în Guvern?”. Uitați de ce: „Nu mi-am dat demisia pentru că în acel moment nu ar fi avut nici o utilitate, n-ar fi generat decât mai multă destabilitate” (subl. mea). Cum ar veni, doar dragostea de România și adânca preocupare ca plecarea imensei sale personalități din Guvern să nu creeze „destabilitate” l-au ținut în funcție. Funcție pe care, de altfel, n-o considera mai mult decât „un hobby”, după cum ne-a spus mai demult. Dom’le, ce om deștept a pierdut țara!