Ia-i bastonul!

Când am scris „No money..”, nu aflasem despre ce mai vorbește gura târgului și spusesem că o culme a disperării alergatului după bani, în lipsa unor investiții care să producă bani, este impozitarea prăpădiților de zilieri care câștigă câte o pâine dacă găsesc cui să-și ofere muncă. Tocmai am aflat că aceea nu este culmea culmilor. Cum spuneam, am aflat cum că minunații noștri guvernanți au mai găsit încă niște mari surse de bani la buget: diminuarea sumelor alocate pentru hrană, medicamente, tratamente și bilete de odihnă handicapaților, reducerea cu 50% a alocațiilor pentru însoțitorii persoanelor cu handicap, anularea gratuităților pe transportul în comun și… anularea gratuității taxei radio-TV pentru veterani! Deci, guvernanții se împiedică de câteva sute de mii de euro – cât ar cheltui probabil cu aceste probleme – dar nu se împiedică în 67 mil. euro date pe o telecabină la Petroșani sau pe alte zeci și sute de milioane date pe… Apa Sâmbetei în criză extremă! Dacă acest proiect devine realitate, înseamnă că o parte dintre handicapati își vor lua zborul spre o lume ceva mai bună, iar cealaltă parte va trebui să se descurce singură. (Cu siguranță există persoane care însoțesc handicapați din obligații familiale sau din pornirile bune ale sufletului, însă în majoritatea cazurilor o fac pentru bani, care înseamnă sursa de viață pentru ei. Cu sumele înjumătățite…!). Totuși culmea culmilor și meschinăria meschinăriilor este tăierea gratuității pentru programele radio-TV. Tatăl meu care a decedat în acest an era veteran de război și am avut ocazia de a merge la asociația veteranilor de mai multe ori. Așa am aflat că mai sunt doar câteva mii de veterani și soții ale acestora care beneficiază de niște mici avantaje. Câți dintre ei se mai pot bucura de radio și TV? Poate doar să se uite la câte un serial sau să asculte o muzică. Și acești oameni, prin tăierea gratuității, salvează bugetul???? Dumnezeule mare, ce fel de oameni sunt acești guvernanți? Pe unde au situat sufletul – dacă-l au? Sunt crescuți în taberele din al doilea război mondiale, unde copiii erau crescuți fără părinți și antrenați să ucidă pe oricine? Nu se uită la părinții și bunicii lor, să vadă cum se descurcă de greu cu vârsta, boala și lipsa de bani? Cred că nu. Este posibil să le dea ei ceva bani – că au de unde – iar restul… treaba lor! Nu mai rămâne decât să înființeze crematorii pentru persoanele inapte de muncă și rezolvă problema. “Dacă nu ai bătrâni, cumpără-ți!” spune o zicală românească referindu-se la experiența vârstnicilor folositoare tinerilor. Zicala este românească, suntem în România, dar guvernanții sunt din… cine știe ce constelație războinică și dacă ar găsi posibilități, ar vinde bătrânii! Uite că le-am dat o idee! Dacă se gândesc că avem cca 6-7 milioane de bătrâni, la 100 de euro bucată, asta înseamnă 6-7 sute de milioane de euro! E ceva, nu? Banii ăștia, plus economia făcută prin lipsa cheltuielilor făcute cu ei, fac vreo câteva miliarde de euro! Wow! Ãsta da câștig!    Gheorghe SÂRBU