În doar trei camere locuiesc 17 persoane, dintre care trei cu handicap

Într-o casă de pe strada N. Colceag din Săcele, într-o casă cu trei camere locuiesc nu mai puțin decât 17 persoane. Locuința nu este racordată la sistemul de alimentare cu apă potabilă, trei persoane sunt încadrate în diferite grade de handicap, iar singurele surse de venit sunt alocațiile copiilor sau indemnizațiile de handicap.

Victoria Brădescu povestește că, în urmă cu câțiva ani, situația părea a se reglementa, iar copiii începeau să se mute la „casele lor”. „Una din fete s-a măritat cu un băiat din Vlădeni și s-a mutat acolo. Părinții băiatului au cumpărat o casă, ce a fost ulterior revendicată, așa că fata și ginerele s-au întors în Săcele. Unul din băieți, s-a căsătorit și s-a mutat în casa unei rude plecate în Irlanda. Plăteau o chirie de 150 de lei pe lună. Între timp, proprietara s-a întors în țară, așa că fiul, nora și trei nepoți s-au mutat la mine. Acum, în casa locuiesc, pe lângă mine cei cinci copii, opt nepoți, doi gineri și o noră”, povestește femeia. S-a ajuns la situația ca, în momentul de față, în numai trei camere să locuiască 17 persoane. Locuința nu este racordată la rețeaua de alimentare cu apă potabilă, familia aprovizionându-se dintr-o sursă stradală, iar încălzirea se realizează cu lemne. „Ne descurcăm foarte greu. Pe strada noastră nu există rețea de alimentare cu apă, nu ne permitem să ne racordăm pe cheltuiala noastră la conducta de pe strada Oituz, așa că mergem cu bidoanele pentru a aduce apă pentru spălat și pentru mâncare”, a mai spus femeia.

Doi copii cu hemofilie
Femeia a mai precizat că, dintre cei cinci copii ai să, doi, ambii băieți, unul de 23 de ani, iar celălalt de 28 de ani, suferă de hemofilie A, o boală  deosebit de rară, afecțiune ce împiedică coagularea sângelui, dar și alte probleme ale articulațiilor. Din cauza acestui handicap, nici unul dintre cei doi băieți nu se poate angaja. „Băieții depind de mine. Când erau mici, îi duceam și îi aduceam de la școală. Trei zile mergeau la școală, iar alte trei erau la spital, pentru că și cea mai mică lovitură le provoca dureri groaznice și nu se mai puteau deplasa. Nici când erau mici și nici acum, nu primesc nici un tratament, cum știu cum se întâmplă în altă țări europene. Sunt dependenți de Diclofenac, medicament pe care îl folosesc pentru calmarea durerilor”, a povestit femeia.

Nepot cu malformație congenitală
Din păcate, problemele familiei nu se termină aici, deoarece băiatul cel mare, este însurat și are trei copii, dintre care unul, Eduard-Cătălin în vârstă de numai patru ani, este și el încadrat în gradul accentuat de handicap, fiind diagnosticat cu picior strâmb congenital varus-eqvin stâng. Practic, micuțul s-a născut cu piciorul stâng întors spre exterior. În 2006 copilul a fost operat, dar acum acuză dureri foarte mari. De altfel, potrivit unui raport întocmit în urma unei anchete sociale de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – Serviciul de Evaluare Complexă și Monitorizare a Copilului cu Dizabilități,  „familia nu își explică motivul pentru care, în certificatul medical eliberat de Policlinica de Copii Brașov este menționat «picior stâng operat neglijat», întrucât nu a existat o altă recomandare de intervenție chirurgicală sau achiziționarea unor ghete ortopedice”. Atunci, asistenții sociali au recomandat efectuarea unor consultații medicale de specialitate, convenind împreună cu familia ca acesta să fie dus la medicul care a efectuat intervenția chirurgicală. „L-am dus la control și medicii au spus că va mai trebui operat de două ori, prima urmând a fi efectuată în luna februarie sau martie. Ne doare sufletul când îl vedem cum plânge de durere și sperăm ca după cele două operații Eduard să poată merge normal, pentru că este un copil foarte inteligent”, a mai spus bunica micuțului.  

Nici un ajutor
Tatăl lui Eduard a solicitat autorităților locale ale municipiului Săcele o locuință socială sau materiale, pentru a ridica o construcție în casa mamei sale. Femeia mai declară că „am depus mai multe memorii la Prefectură, care a însărcinat direcția pentru protecția copiilor să analizeze situația. Au venit, au făcut ancheta socială și ne-au răspuns, în scris că instituția nu dispune de fonduri de urgență sau speciale și ne-au recomandat să ne adresăm Primăriei, care ne poate oferi o locuință socială. Direcția de Asistență Socială nu dispune de fonduri de urgență  sau speciale, pentru a soluționa problemele familiei Brătescu și le-au recomandat să se adreseze Primăriei din Săcele, care poate rezolva problema locuinței sociale, mai ales că, potrivit legislației fiului ar trebui să i se se repartizeze în mod preferențial o locuință socială”.

Fără surse de venit
Nici din punct de vedere financiar, familia nu primește prea mult ajutor. Tatăl lui Eduard-Cătălin, în vârstă de 28 de ani, beneficiază de o indemnizație lunară de 230 de lei pe lună, iar soția lui nu are nici o sursă de venit. „Eu am o pensie de boală, de 236, de lei așa că nu prea am cum să-i ajut. De la Primărie nu am cerut ajutor, deoarece nu am plătit impozitul pe casă de câțiva ani și am acumulat datorii de peste 30 de milioane de lei vechi. Acum, ne gândim cu groază că băiatul trebuie operat, iar noi nu avem nici un ban. Nici nu mai știm la ce uși să mai batem și cui să mai cerem ajutorul. Am ajuns să deschidem chiar și un cont, în care se pot depune eventualele ajutoare financiare”, a mai declarat Victoria Brădescu. Contul este deschis la sucursala BCR Săcele, sumele în euro putând fi depuse în contul nr. RO50RNCB0583085068740004, iar  cele în lei în contul nr. RO07RNCB0583085068740002

Acest material are la bază sesizarea doamnei Brădescu Victoria, cu nr. 15, adresată serviciului TEXpert. Adresați-ne întrebările și solicitările dvs. în scris, pe adresa: Transilvania Expres, str. Traian Grozăvescu nr. 7, Brașov, la tel. 410.845 sau pe e-mail: texpert@transilvaniaexpres.ro.