Chilipir!

Cum cititul presei – în orice format ar fi – este un punct important în fișa postului de ziarist, citesc și eu, ce să fac? Iar printre textele pe care îmi arunc ochii se strecoară, inevitabil, și prea destule bazaconii. Ca pe orice om, unele mă amuză, altele mă irită, altele mă enervează de-a dreptul. Depinde de subiect, de context, de starea de spirit…
Citesc, de pildă, despre ceasuri de lux, în publicații generaliste. Și nu o știre scurtă, acolo, despre o curiozitate gen „cel mai scump ceas din lume” sau un text despre ce poartă la mână cutare sau cutare celebritate ori politician important, de la noi sau de aiurea. Ci articole lungi, care sunt mai mult prezentări comerciale de produs, firește fără siglă publicitară.
Nu zic nu, poate fi interesant, chiar pasionant pentru împătimiții după asemenea mașinării de măsurat timpul și – mai ales – dătătoare de „statut social”, după părerea unora, îndeosebi a celor ce se laudă nu atât cu ceasul în sine, ci în primul rând cu cât au dat pe el. Câți sunt, însă, din aceștia? Și câți dintre cei ce au asemenea pasiune și mai au și ceva bani de cheltuit cu ea sunt ahtiați după ceasuri care costă zeci sau chiar sute de mii de euro și au conturi într-atât de bine garnisite încât să-și permită o achiziție din asta? Câțiva. Marea majoritate a românilor care citesc asemenea texte se descurcă din ce în ce mai rău cu banii. Unii trăiesc de pe-o lună pe alta, chiar de pe-o săptămână pe alta. Ei au cu totul alte interese și cu totul altceva caută să afle din presă. Așadar, pentru cine sunt scrise asemenea articole? Mai mult, ieri am citit un amplu material despre mecanisme de… întors ceasuri! Prețuri: câteva mii de euro bucata! Chilipir, ce mai!
Mă distrează și mai mult articolele despre case, vile, conace sau cum vreți să le mai spuneți, care prezintă „extraordinare oportunități de investiții”, „ieftiniri-șoc”, „prețuri-bombă” ș.a.m.d. Aflu, de pildă, că ar fi bine că-mi cumpăr o insulă undeva în Pacific, fiindcă
n-o să mai am parte de așa ofertă: de la 23 de milioane de euro, s-a ieftinit la 18 milioane. Sau, dacă vreau ceva în țară, musai să achiziționez o vilă centenară al cărei preț, în mod excepțional și numai pe o perioadă limitată, a scăzut de la  1,8 milioane de euro la doar 1,2 milioane. Ori, în cazul în care prefer o construcție nou-nouță, n-ar trebui să ratez oferta unui dezvoltator care vinde case pe calculator – adică deocamdată pe teren sunt doar la stadiul de fundație – cu incredibil de avantajosul preț de 1.000 de euro metrul pătrat, redus de la 1.200.
Firește, n-am de gând să ratez asemenea chilipiruri. N-aștept decât să câștig de câteva ori potul cel mare la loterie.