Dl. Năstase și politica lui „trebuie să”

Am scris, nu demult, despre o radiografie – justă, între noi fie vorba – făcută PSD de fostul său lider Adrian Năstase, în încercarea de-a arăta că Mircea Geoană trebuie să-și ia adio de la șefia acestui partid, pe care n-a fost în stare să-l conducă spre nici o victorie electorală. Șirul eșecurilor PSD din 2004 încoace (fiindcă da, dl. Năstase a uitat că și dumnealui a pierdut o confruntare, tot cu dl. Băsescu) este lung. Și culminează cu ridicolul de care s-a acoperit dl. Geoană în episoadele „Președinte pentru o seară”, „Amenințarea fantomei flăcării violete” și „Atacul clonelor energetice”.  
De la analiza asta serioasă, dl. Năstase trece, din păcate pentru dumnealui și probabil spre amuzamentul multora, la niște fraze cuprinzând tovărășescul „trebuie să”: „trebuie să îndreptăm partidul într-o nouă direcție”; „trebuie să avem un suflu nou”; „trebuie să abordăm un nou stil de lucru”; „trebuie să elaborăm un nou plan strategic”… Și încă: „promovarea în funcțiile publice și în partid trebuie să (subl. mea) aibă ca fundament informațiile din mapa de carieră, precum și criterii clare și transparente de evaluare. Trebuie să (tot sublinierea mea) eliminăm promovarea oamenilor pe interese de grup, de gașcă, în funcție de forță, susținere financiară sau nepotism”. Las la o parte că în această ultimă propoziție îl plagiază pe Ion Iliescu. Dar întreb? Când a ridicat PSD promovarea „pe interese de grup, de gașcă” la rang de artă politică? Nu cumva atunci când președintele său era dl. Adrian Năstase, care deținea și șefia Guvernului? Știu, gura păcatosului adevăr grăiește, dar unii dintre noi nu și-au pierdut de tot memoria.
Un alt punct din „oferta” cu care dl. Năstase speră să-l învingă pe dl. Geoană la Congres este nici mai mult, nici mai puțin decât că pesediștii „trebuie să” înființeze o… confederație! Nu una sindicală – deși acest partid a brevetat cumpărarea unei iluzorii liniști sociale prin înregimentarea unor lideri sindicali, cărora le-a asigurat și locuri în Parlament. Nu, dl. Năstase ține morțiș la o… confederație politică, formată din PSD, PC și PNL! Un PNL pe care nu ezită, totuși, să-l descrie drept „un competitor al nostru (al PSD – n.m.) în activitatea din opoziție și un competitor ideologic clar”. Păi, ce e până la urmă, că n-am înțeles: un partener dorit sau un adversar? Dl. Năstase are, însă, răspuns și la asta. Cică PSD ar trebui să (iar sintagma asta!) fie privit drept un aliat „în toate proiectele care privesc apărarea statului de drept”, iar în rest – un dușman, mai ales în „tematica de tip economic și social”. Măi, să fie! Dacă iese dl. Năstase președinte la PSD și liberalii cad în capcana „confederației neideologice” pe care le-o întinde cel mai cunoscut proprietar de pe str. Zambaccian, atunci chiar că vor înmormânta definitiv mândria  Brătienilor. Și așa va dispărea și ultimul partid istoric, unul care s-a bătut, alături de țărăniști, cu Feseneul lui Ion Iliescu, azi președinte de onoare al PSD.