Un PSD mai în sânge, vă rog!

Din punctul meu de vedere, prima știre, în ceea ce privește PSD, nu este că Adrian Năstase a renunțat să candideze. Iar că Victor Ponta și-a anunțat intrarea în cursă este abia a doua. Prima știre este aceea lansată de un „trimis special” al lui Radu Mazăre la ședința Comitetului Executiv al partidului: că primarul de Constanța „candidează la Congresul PSD, la funcția de președinte. I-am făcut dosarul, vine în timp util”. Vine din Brazilia, unde se distrează, ca băieții.
Că nu (prea) e o glumă o demonstrează și declarația din urmă cu vreo săptămână a „împricinatului”, anume că PSD ar avea nevoie de „un lider cu sânge”. Așa ca el, firește. Apoi, înainte de-a decola spre sambadrom și spre dansatoare, Radu Mazăre a replicat în stilu-i caracteristic celor care l-au întrebat dacă va candida: „O să mă gândesc la cinci dimineața, când o să fiu pe carul alegoric, dacă merită să renunț la carnaval pentru șefia partidului”. Și, cu alt prilej, către ziariștii care-l interpelaseră la ieșirea de la un rendez-vous cu procurorii: „Îmi schimb pălăria asta cu bereta roșie, schimb hainele astea cu uniforma militară și poate candidez! Să fiți acolo! Cine știe ce se întâmplă?!”.
Că primarul de Constanța are „sânge” a demonstrat-o nu o dată. Și când a defilat în uniformă de ofițer nazist, și când nu s-a sfiit să îmbrace haine fistichii, de fante, sau din cele militare (arătând astfel că e în război cu cei care îi fac dosare penale), și când a mers în șlapi și în șort la Primărie, și când a dat cu sârg din șolduri alături de dansatoare seminude. A avut „sânge” și când i-a făcut slugoi pe procurorii care-l anchetau, și când „a dansat grecește pentru 10.000 de constănțeni” (cum s-a lăudat), și când a ciuntit un parc pentru a face loc unei dihănii de mall, și când s-a afișat cu tot soiul de mașini, ba militare, ba de epocă, ba replici ale acestora, și când s-a dat cu ski-jet-ul ori cu parapanta. De altfel, pe blogul său și-a postat cu mândrie fotografii înfățișându-l „la ski în Munții Dolomiți”, „cu kastamaranul într-o poziție de echilibru extrem de dificilă”; „la kite surf” în diverse poziții (“board off”, „deadman”, ce-or mai fi și astea), „la snowboard în Italia”, „la Exotic car show” ș.a.m.d. Numai cu escapadele în Brazilia a fost mai discret…
Una peste alta, Radu Mazăre este un original, un personaj aparte printre politicienii mioritici, fie ei sau nu deținători de funcții publice. Pe unii îi dezgustă, pe alții îi enervează, pe alții îi distrează, iar altora le-a căzut de-a dreptul cu tronc. Așa cum este, însă, are câteva plusuri importante față de Mircea Geoană: în 1990, când avea 22 de ani, a înființat, împreună cu câțiva prieteni, o publicație și de atunci a arătat că știe și poate să facă bani și altfel decât fiind plătit de stat; apoi, tot spre deosebire de actualul lider al PSD, care a mâncat bătaie în orice competiție electorală a fost angrenat (și personal, și ca lider de partid), Radu Mazăre a câștigat un mandat de parlamentar și două de primar – ambele din primul tur. Nu-i chiar de colea, nu?
Nu cred că, dacă se va înscrie în cursa pentru șefia PSD, Radu Mazăre va și câștiga. Însă când va lua cuvântul destui pesediști se vor foi stânjeniți pe scaune și tot destui îi vor aproba spusele și se vor simți cumva răzbunați chiar și așa, declarativ. Pe de altă parte, ieșirea acestui personaj (că e un personaj, trebuie să recunoaștem) în prim-planul luptelor din partid dă încă o dată măsura învălmășelii social-democrate. Dar, mai știi, poate că un lider nonconformist, colecționar de dosare penale, este exact ce-i lipsea unui PSD dominat de actori politici precum „atacatul energetic” Geoană (catalogat cu exactitate de Ion Iliescu, nu mai reiau), persuasivul mânuitor de pumnal în mănușă de catifea Adrian Năstase, combinatorul Hrebenciuc, marele denunțător al flăcării violete, intelectualul fin Marian Vanghelie, încruntatul Miron Mitrea ori fostul prezentator de haine Marian Oprișan.