De la „micul Titulescu” la „micul Che”

Proaspătul președinte al PSD, Victor Ponta n-a găsit ce altceva să declare poporului la televizor decât că „eu și Crin Antonescu suntem ca Fidel Castro și Che Guevara”. Din spusele astea ar rezulta că dl. Ponta ar fi un soi de Fidel, d-lui Antonescu revenindu-i rolul lui Che. Să convenim, însă, că a fost o simplă scăpare, cunoscând dragostea (cam juvenilă, ce-i drept…) a liderului pesedist pentru Che Guevara, ca și faptul că, la un moment dat, El Comandante a avut o funcție cam din aceeași sferă, să zic așa, cu aceea în care este calificat dl. Ponta – unul a fost președinte de „tribunal revoluționar”, celălalt procuror.
Acum, firește, d-lui Antonescu n-avea cum să-i facă plăcere comparația, dat fiind că știe mai multă istorie decât dl. Ponta și mai este și liberal pe deasupra. A și reacționat cu vădită neplăcere. Dar să vedem cu cine se idenifică președintele PSD. Ernesto Che Guevara a fost, se știe, un celebru revoluționar argentinian, cu o personalitate contrastantă. Este prezentat și drept un erou, și drept un utopic strivit, în cele din urmă, de sistemul căruia îi declarase război, dar și drept un om crud, un fanatic, un ucigaș nemilos… în orice caz, foarte departe de chipul romantic imprimat pe tricouri și pe șepci. Care Che Guevara vrea să pară dl.Ponta? Acela care în calitate de președinte al unui „tribunal revoluționar”, a condamnat la moarte peste 500 de oameni, civili și militari? Acela care a introdus „teoria” bazată pe ură, scriind că „o ură groaznică față de dușman îl face pe om să depășească limitele naturale, transformându-l într-o mașină de ucis violentă, rece și eficientă”? Acela care a interzis orice altă cultură agricolă, oricât ar fi fost de profitabilă, în afară de trestie de zahăr și tutun, dovedind lipsa oricărei competențe economice și chiar politice, fiindcă astfel a legat, în epocă, economia Cubei de „dușmanul” SUA, unde se exporta aproape întreaga producție a „noii agriculturi”? Acela ale cărui reforme absurde, pe care le-a inițiat și ca „strateg” agricol, și ca ministru al industriilor, și ca șef al Băncii Centrale, aproape au distrus economia Cubei? De altfel, ca o anecdotă, se povestește cum a ajuns Che mahăr de bancă: la o întâlnire cu oamenii săi de încredere, Fidel Castro ar fi întrebat dacă printre ei se găsește „un bun economist”; „si, presidente!”, a sărit Che Guevara (medic de profesie), care înțelesese „un bun comunist”… Care Che vrea dl. Ponta să fie? Acela care pleda cu înflăcărare pentru un război nuclear? Sau, cine știe, poate acela care a apărut în Germania zilelor noastre, într-o reclamă la Dacia Logan…  Oricum ar fi, dl. Ponta ar trebui să nu uite sau să i se spună că revoluționarul argentinian a reușit performanța să-și atragă multe antipatii. Până și din partea unor camarazi, a unor tovarăși comuniști, nemaivorbind de reprezentanți ai marilor puteri ale vremii. Și, se spune, chiar din partea lui Fidel Castro, deranjat de „mitul Che”. De altfel, chiar un om recomandat de Fidel l-a trădat în cele din urmă, permițând localizarea sa în Bolivia, unde și-a găsit sfârșitul… Și tot Fidel i-a cerut să scrie celebra scrisoare în care anunța că renunță la poziția sa de lider comunist cubanez, la postul de ministru, la gradul de maior și la cetățenia cubaneză, iar apoi, fără acordul său, a dat-o publicității, ceea ce i-a permis să-l țină departe de Cuba…
Așa încât, înainte de-a se lansa în comparații din astea, de adolescent întârziat, sedus de-o poză de pe tricouri, dl.Ponta ar cam trebui să mai reflecteze puțintel. Măcar atât.