Zilele libere stabilite prin lege se plătesc dublu, dacă nu se pot acorda sau compensa

Salariații cu contract individual de muncă au dreptul la concediu de odihnă plătit, la zile libere conform sărbătorilor legale, dar și la concediu fără plată, toate aceste drepturi fiind consfințite de către Codul Muncii și Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, valabil în perioada 2007-2011. Concediul de odihnă se efectuează obligatoriu în fiecare an, nemaiexistând posibilitatea compensării acestuia în bani. Concediul de odihnă minim, negociat la nivel național, este de 21 de zile lucrătoare pentru fiecare an lucrat, aproximativ două zile lucrătoare pe lună. Prin excepție de la prevederile legii, concediul de odihnă trebuie efectuat obligatoriu până la sfârșitul anului următor de către toți salariații care nu și-au putut efectua tot concediul la care aveau dreptul în anul respectiv. Salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, persoanele cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un supliment la concediu, de minimum trei zile lucrătoare pe an. Nevăzătorii au dreptul la un supliment la concediul de odihnă de șase zile lucrătoare pe an. Indiferent de data angajării, orice salariat are dreptul la concediu de odihnă proporțional cu perioada lucrată. Salariații nou-angajați, pentru primul an de activitate înscris în cartea de muncă, au dreptul la un concediu de odihnă plătit de 20 de zile lucrătoare. Pe durata concediului de odihnă, salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care se efectuează concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Concediul de odihnă poate fi fracționat la cererea salariatului, una din fracțiuni fiind de cel puțin 15 zile lucrătoare. Orice convenție între angajat și angajator privitoare la renunțarea la concediul de odihnă e strict interzisă.

11 zile libere pe an
De asemenea, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003, zilele de sărbătoare legală în care angajații nu prestează activitate, deci li se acordă liber și sunt plătiți, sunt 1 și 2 ianuarie, prima și a doua zi de Paști, 1 Mai, 15 august – Adormirea Maicii Domnului, prima și a doua zi de Rusalii,1 Decembrie și prima și a doua zi de Crăciun. Pentru cultele religioase legale, altele decât cele creștine, se acordă două zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate de către acestea, pentru persoanele care aparțin acestor culte. Acordarea zilelor libere se face de către angajator. Prevederile amintite mai sus nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă, din cauza caracterului procesului de producție sau al specificului activității. Salariaților care lucrează în zilele de sărbătoare legală li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. De asemenea, prin contractul colectiv de muncă, acolo unde este cazul, se pot stabili și alte zile libere. Încălcarea de către angajator a prevederilor legii, legate de zilele libere legale, constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
    (L.J.)