Parlamentul, între UE și Marea Adunare Națională

Șeful statului, Traian Băsescu, nu pare să renunțe la ideea care i-a asigurat ceva voturi în plus din partea românilor care au dat curs îndemnului „Hai la referendum!”, respectiv de a revizui Constituția și de a îngloba în legea fundamentală a României trecerea la un sistem parlamentar unicameral. Astfel, astăzi ar urma să aibă la Cotroceni consultări cu reprezentanții partidelor parlamentare pe tema inițierii procedurilor de revizuire sau, mai bine spus, de convingere a reprezentanților PSD, PNL și UDMR (în pofida faptului că sunt la guvernare alături de democrat-liberali) că demersul ar fi unul benefic, în contextul în care, în prezent, doar democrat-liberalii doresc restrângerea Parlamentului la o singură Cameră. Zilele trecute, deputații și senatorii partidelor menționate au respins inițiativa, lăsându-i fără drept de apel pe pedeliști. Chiar dacă la referendumul inițiat de președintele Băsescu pentru revizuirea Constituției au spus „Da” 78% dintre alegătorii prezenți la urne, nu trebuie neglijat că aceștia au reprezentat mai puțin de 30% din numărul de români cu drept de vot, astfel că nu se poate invoca „voința poporului”, mult speculată în campania electorală. Ca scurt istoric al Parlamentului României, de la înființarea sa în secolul al XIX-lea, a avut mereu două Camere, respectiv Camera Deputaților și Senat. Venirea la putere a comuniștilor, prin formarea în 1946 a Guvernului Petru Groza, a generat în urmă cu 64 de ani desființarea Senatului, legislativul fiind ulterior reprezentat de simulacrul de democrație dat de deputații-figuranți ai Marii Adunări Naționale, așa-numiții „aplaudaci”, care nu îndrăzneau nici măcar să adoarmă, pentru a nu fi puși absenți la ridicatul favorabil al mâinii. Chiar dacă în prezent în Uniunea Europeană sunt, din cele 27 de state membre, un număr de 14 cu sistem unicameral, acestea sunt țări cu un număr mic de locuitori, iar tendința este de a se trece la structura bicamerală, care conferă mai multă legitimitate în adoptarea actelor normative și elimină riscul de a se cădea pradă „lobby-ului” – a se citi coruperii – de către structuri exterioare legislativului. Revenind la subiect, liderii social-democrați, liberali și ai UDMR (care s-au scuzat că nu vor participa la consultările cu Traian Băsescu, fiindcă se vor afla „pe teren”, deoarece sărbătoresc Ziua maghiarilor de pretutindeni) au anunțat că nu doresc o structură legislativă unicamerală, dar că, în mare, sunt de acord cu reducerea numărului de parlamentari și chiar cu schimbarea actualului sistem electoral. PSD a propus chiar o nouă formulă de alegere a membrilor celor două Camere, respectiv prin vot direct, universal și liber exprimat pentru una din Camere și prin votul consilierilor județeni pentru cealaltă. Părerea unanimă în rândul PSD, PNL și UDMR a fost, însă, că în România zilelor noastre și în actuala conjunctură economico-social-politică existența unui Parlament unicameral ar putea genera „o dictatură legislativă” și ar da prilejul a numeroase intervenții directe ale politicului, grupurilor de interese, Guvernului și chiar ale Președinției, iar controlul parlamentar ar fi aproape zero, „unicameralii” devenind, practic, „aplaudaci”. Democrat-liberalii și președintele Băsescu, pe de altă parte, vin cu argumente de genul eficienței în adoptarea legilor, al reducerii cheltuielilor și, in extremis, al dispariției celor… 322 care l-au suspendat pe șeful statului.