Autonomie de râsul curcilor (II)

Așadar, să luăm pe rând, cum am promis ieri, acele „hotărâri de maximă importanță pentru cauza sfântă a autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc” adoptate la adunarea convocată recent de liderii Consiliul Național Secuiesc (CNS) și Partidului Civic Maghiar (PCM).
1. „Proclamarea” zilei de 15 martie drept „sărbătoare națională a Ţinutului Secuiesc”. „Proclamarea” de către cine? Are vreun partid ori un grup de vreo sută-două de cetățeni, fie ei și constituiți într-o asociație non-guvernamentală, dreptul de a institui vreo „sărbătoare națională” pe teritoriul României? Nici pomeneală! Cine o face, o face degeaba și, în plus, încalcă legea. Așa că bolboroseala oricui – fie el secui sau nu – pe tema asta e apă de ploaie.
2. „Proclamarea limbii maghiare ca limbă oficială în Ţinutul Secuiesc”. Ha-ha-ha! Altă gogoașă umflată! Este ca și cum bulgarii din Dudeștii Vechi ar „proclama” bulgara ca limbă oficială în comuna lor. Până una-alta, la articolul 13 din Constituție scrie că în România limba oficială e limba română. Și nici Consiliul Național Secuiesc, nici Partidul Civic Maghiar nu pot schimba Constituția doar fiindcă adună 200 de inși într-o sală și dă-i și „proclamă”. 
3. Reluarea „urgentă” de către administrația locală din cele „8 scaune secuiești”  a referendumului pentru autonomia teritorială. Pe bani publici, firește… În calitate de ce anume dau asemenea ordin unor autorități ale statului român – repet, român – cele două entități, recte consiliul și partidul „civic”? Păi, în calitate de… nimic! Fiindcă nici o organizație non-guvernamentală și nici un partid nu pot ordona, cu de la ele putere, nimic nici unei instituții a statului!
4. „Învățarea temeinică a statutului Consiliului Național Secuiesc de către toți locuitorii din Ţinutul Secuiesc, începând cu aleșii locali și funcționarii din administrație și din instituțiile publice”. Măi, dictatori mici! Unde vă treziți voi? Și cum îi veți obliga pe absolut toți locuitorii din zona aceea să vă învețe „temeinic” statutul? Cu biciul? Și cu aceia care vor refuza, ce veți face? Îi veți da afară din serviciu? Le veți smulge unghiile? Le veți confisca bunurile? Îi veți expulza din „Ţinutul Secuiesc”? În temeiul cărei legi din țara asta? Întreb și eu așa, ca neștiutorul…
5. „Somarea Parlamentului României să legifereze în cel mai scurt timp statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc”. Sigur că da, că Parlamentul României nu e decât o adunare de slugi ale Partidului Civic Maghiar și Consiliului Național Secuiesc și se va grăbi, tremurând de frică, să execute acest ordin…
6. Fiecare Consiliu Local din Ţinutul Secuiesc trebuie ca până în vară să adopte câte o hotărâre de „proclamare a limbii maghiare ca limbă oficială, alături de română, pe teritoriul respectivei localități”. Din nou, poruncă de la CNS și PCM, în calitate de… nimic! Și dacă ar vrea să urmeze o asemenea poruncă, acele consilii locale n-ar avea cum, fără a fi acuzate de încălcarea legii. Nu un consiliu local decide care este limba oficială într-un stat!
Toate „proclamările”, „somațiile” și „urgențele” acestor înfierbântați autonomiști se traduc așa: intenție de exercitare a suveranității în nume propriu. Or, și asta este strict interzis de legea fundamentală numită Constituție: „Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”. Și, până una-alta, legea asta este în vigoare și nici nu se întrevede modificarea acestei prevederi. Clar?
De-aia spun că nu trebuie să luăm în serios „hotărârile” de mai sus și să ne inflamăm. Bun, s-au adunat într-o sală 200 de oameni, și-au exercitat libertatea de exprimare, OK. La câte prostii s-au spus, se spun și în mod sigur se vor spune în România, chiar nu contează trei-patru în plus. Și, dacă mă întrebți pe mine, nici capii acelor agitatori n-au urmărit altceva decât să fie și ei luați în seamă și, eventual, să obțină câteva funcții pe undeva sau oarece bani. Atâta tot.