Două interpretări

Un partid care este reprezentat de ani buni în Parlament doar datorită milosteniei PSD, fiindcă bietele sale 1-2, maximum 3 procente nu i-ar fi dat – și nu i-ar da -drept de prezență în forul legislativ, s-a îmbățoșat deunăzi și-a cerut premierului Emil Boc să scoată UDMR de la guvernare. Cică Uniunea Maghiarilor se dedă la „acțiuni anti-românești”, cum ar fi faptul că ministrul Sănătății a participat, în 15 martie, la o manifestație unde niște tineri au afișat o pancartă pe care scria, în maghiară, că „Ţinutul Secuiesc nu este România” (de parcă acel ministru era acolo pentru a face pe detectivul ori polițistul, nu existau forțe de ordine…); că vicepremierul Marko Bela trimite scrisori în limba maghiară, cu antetul Guvernului, unor școli „românești”; că liderii UDMR „îi șantajează permanent” pe colegii de guvernare din PD-L”.
Cum ar veni, se răstește furnica la elefant! Și se răstește pe un subiect în legătură cu care, cel puțin în opinia mea, e contraproductiv să te inflamezi la modul serios, dintr-o adâncă preocupare față de integritatea și suveranitatea națională. Am explicat ieri de ce. Și chiar dacă, să zicem, se ia în serios o asemenea chestiune (care se umflă pe măsură ce i se dă importanță), nu PC și nici binefăcătorii săi din PSD sunt cei mai îndreptățiți să ridice glasurile. Fiindcă UDMR a fost bună când era aliată, fie la guvernare, fie în opoziție, cu tabăra social-democrato-conservatoare.  Era un „partener de nădejde”, o formațiune sobră, pe care te puteai bizui. N-avea nici „excese autonomiste”, nu acționa anticonstituțional, nici nu „șantaja permanent”… ce mai, era ca un boboc de lalea! Acuma, când guvernează alături de PD-L, e quintesența răului pentru România. Recunoașteți, nu-i așa, gargara politicianistă, potrivit căreia cineva e angelic atunci când e „cu noi” și malefic atunci când e „cu ăilalți”.  Cel puțin PNL încă tace…
Bun, să presupunem, prin absurd, că premierul „achiesează” strigătului conservator și dă Uniunea afară de la guvernare. Păi, fac pariu pe cât vreți că atunci, în opoziție fiind, UDMR va fi privită brusc și de PC, și de PSD, drept partener, aliat, mare prieten, stâlp al democrației!
Mai este o interpretare: aceea că în spatele retoricii patriotarde a Partidului Conservator stă, de fapt, PSD. Iar motivul inflamării este simplu: social-democrații pornesc o nouă ofensivă  de „cucerire” a electoratului majoritar din Transilvania. Și își închipuie că vor reuși agitând același steag zdrențuit al „patriei în pericol” din cauza „extremismului maghiar”, pe care l-au folosit fără succes de-atâtea ori până acum.