„Noi, artiștii…”

„Băăăi, io sunt fabrică de bani! Să moară familia mea, dacă nu dau clasă la mulți d’ăștia care apare pă la televizor, se uită așa, importanți și se laudă că-s mari afaceriști și fac pă profesorii. Păi, ce să învăț, mă, io de la ei? Frățicule, io fac bani și din rahat! Uite-așa, să crape fierea-n dușmanii mei! Uite, acuma viu de la o paranghelie unde-am scos zece mii dă coco! Cheș! Și dacă ți-aș spune câți bani am făcut numa’ de la începutul anului, ai cădea pă spate, trăi-ți-ar familia! Vezi, nu, ce mașină conduc. Știi cât costă? Nouă’j dă mii! Și mai am trei acasă. Vila-n care stau e palat, p’onoarea mea! Poate ai văzut-o la televizor, că mi-a și filmat-o. Mai am trei baruri, da’ alea numa’ așa, de sanchi, sunt pă rude, că trebe să-mi țiu și io rangu’. Ce, mai, io sunt tăticu’ lor!”. Vorbele de mai sus aparțin unei „vedete” din lălăitoarea și colorata lume a manelelor. „Pă lumea  asta, e doo feluri dă oameni – filosofează vedeta mai departe – șmecherii și fraieri. Primii e ăia dă profită, ăilalți e ăia dă care se profită. Ei, io n-am făcut, nu fac și n-o să fac niciodată parte dintre ăi d-ai doilea. E chestie dă genetică”.
Ca personajul acesta sunt multe alte „vedete”. Merg pe la tot soiul de șușe, unde ba își debitează, pe bani grei, glumele căznite, primitive și, de obicei, extrem de vulgare, ba se screm să cânte cam aceleași melodii la care schimbă doar versurile cu altele și mai proaste, ba uguie precum porumbeii și îngaimă trei vorbe despre bani și dușmani… Sunt chemați la zile de naștere, la onomastici, la botezuri, nunți și divorțuri, de către inși de aceeași joasă factură, dar plini de bani, prezența lor fiind un semn de statut social al gazdelor. Își aranjează să apară pe la diverse posturi TV, de obicei contra plată, pentru a le crește astfel „cota”.
Firește, nu plătesc nici un impozit pe munții de bani pe care îi acumulează. Iar asta este un motiv în plus să se laude, cu frazele lor agramate. Impozitele sunt pentru „fraieri”, nu pentru „șmecheri” ca ei. Sfidează cu vilele, cu kilogramele de aur cu care se împopoțonează, cu hainele „de firmă”, pe care le poartă penibil, cu mașinile de fițe din care coboară cum au văzut ei în filmele cu mafioți.
Acum, au început să se jeluiască preventiv, de când au aflat că s-ar putea să fie puși și ei să plătească oarece impozit, ca „fraierii” . Se dau victime, se plâng că guvernanții vor să distrugă „cultura”, în loc să-i ajute pe ei, „artiștii”! Și se pun pe aceeași treaptă cu oameni care într-adevăr fac artă – în teatru, în muzică, în pictură… „Noi, artiștii, ar trebui să fim altfel priviți”, se lamentează „vedetele” astea. Ei, uite, fie și numai pentru nesimțirea asta ar trebui puși la plată!